TIRURILE LUI BĂSESCU

            In perioada când Băsescu devenise ministru al transporturilor a rostit un discurs pe care nu-l voi uita niciodată.  Era şi ceva personal. Tatăl meu lucrase zeci de ani la CFR  şi compusese mii de trenuri de marfă. Se lucra continuu. Nici timp de masă nu aveau. Indiferent de starea vremii, de caniculă, viscol sau zăpezi grele, mii  de vagoane erau compuse în trenuri spre  sute  de direcţii.  Transportul de marfă mergea bine. De fapt, o economie puternică nu poate exista fără transporturi bune şi ieftine. După ce România a devenit independentă în 1877 a început construcţia de căi ferate, mai ales în zonele cu potenţial economic. Prin 1930, Cooperativa Agricolă ..Unirea,, din Slobozia alimenta cu cereale regimentele din aproape toată ţara, de la Cernăuţi  până la Oradea, Braşov şi Bucureşti.  Marfa ajungea în timp record pe calea ferată. Şi repet, era vorba de anii 1930!

Doar Băsescu avea altă opinie.  Voia  reorganizarea, de fapt aproape desfiinţarea transportului de marfă pe CFR. Măsura era justificată, în opinia lui,  de costul mare al acestui tip de transport. Se pare că este singura lui justificare când e vorba de desfiinţat ceva.  Costul mare! Propunea transportul mărfurilor cu maşini pe şosele. Şi aşa garnituri întregi de cale ferată s-au mutat în tiruri şi au împânzit reţeaua rutieră. Zi şi noapte, tiruri de zeci de tone fiecare,  circulă pe şosele, de regulă cu două benzi, alături de maşini personale, maşini de firmă, motociclete, biciclete, căruţe. E un adevărat haos. Consecinţele sunt dezastruoase şi asta pentru că:

1)      Reţeaua  rutieră nu era  şi nu este nici acum pregătită să asigure transportul de marfă la nivel industrial. Infrastructura nu era adecvată transportului de marfă,  ci de călători. In consecinţă şoselele sunt găurite, vălurite, aglomerate. Întreţinerea lor anuală costă mult mai mult decât ar fi costat reorganizarea performantă a trasportului de marfă pe calea ferată, în cazul în care această reorganizare s-ar fi impus.

2)      Nesiguranţa pe şosele a crescut dramatic. Tirurile conduse de şoferi obosiţi, extenuaţi, produc mii de accidente.

3)      Dependenţa României  de preţul carburantului este mult mai mare. Practic, toată economia ţării, atâta câtă mai este, se mişcă pe şosele.

4)      Economia subterană a înflorit. Vagoanele de marfă erau  înregistrate şi  sigiliile verificate aproape în fiecare staţie. La o adică, se făcea comisie şi se verifica şi marfa. Nimic necurat nu trecea. Cine mai verifică azi  miile de tiruri care circulă zilnic pe şosele? Şi ne mai mirăm de ce containere întregi de chinezării sunt vărsate fără acte pe pieţele româneşti şi de aici, europene.

Interesant este că Băsescu a ţinut cu dinţii ca Ministerul Transporturilor să fie mereu sub tutela lui, fie prin oameni de partid sau de încredere.

Corelând  bulversarea transportului de marfă CFR cu dispariţia flotei rezultă că Băsescu a dezorganizat de fapt transportul de marfă din România, exact în perioada când economia ţării trebuia reorganizată. Doar că probabil nici nu intenţionau reorganizarea economiei, ci distrugerea ei.

Părerea mea personală este că  Băsescu ne-a costat prea mult. Sincer!  Dacă Occidentul are o părere bună despre el  ,,să şi-l ieie ,, . Il dăm pe degeaba!

2 thoughts on “TIRURILE LUI BĂSESCU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>