ŢARA NEPOTRIVIRILOR

 

Mă gândeam la ultima găselniţă a presei, la copilul din flori al patriarhului, copil căruia presa i-a aflat tatăl dar nu şi …mama. O copilă care la 35 de ani stă la taclale cu un oarecare ziarist şi se declară şocată şi ea de posibila descendenţă. Situaţia e de telenovelă. Oricum, de la instalarea PF Daniel pe tronul patriarhal, familia patriarhului oferă anual câte un mic scandal. Se pare că înaltul prelat nu a făcut încă pasul de la familia mică de acasă la familia mare a Bisericii. Presa crede că situaţia nepotrivită descoperită de ea va bulversa Biserica. Nici vorbă!

De 70 de ani România a intrat în zodia nepotrivirilor. Nu era potrivit comunismul pentru România. Dar a fost aplicat. Nu era potrivit ca oameni fără pregătire să conducă o ţară, dar totuşi s-a întâmplat. Nu era potrivit ca după 50 de ani de comunism, puterea politică să fie preluată tot de odraslele lor . Şi consecinţele se văd!

Nu era potrivit ca pe tronul patriarhal să se afle un manager şi nu un mare duhovnic aşa cum prevăd canoanele. Nu era potrivit ca PNL să meargă la alegeri de mână cu toxicul PSD. Nu e potrivit ca o ţară bogată în resurse să nu ofere locuri de muncă nici măcar propriului popor. Nu este potrivit să se insiste pe drepturile omului fără a se corela cu obligaţiile. Nu este potrivit ca minorităţile să fie asmuţite împotriva majorităţii. Şi exemplele cu lucruri nepotrivite în politică, economie, cultură pot continua. Sunt mii! Ne împiedică la tot pasul. România pare un mecanism uriaş dereglat.

Căutând la rădăcina nepotrivirilor găsim de fapt un lucru foarte simplu. Oamenii nu se potrivesc fie cu funcţiile lor, fie cu partenerii de afaceri, fie cu soţii sau soţiile lor.Peste tot găseşti oameni nepotriviţi. Mai ales în politică. Arta conducerii colcăie de oameni nepotriviţi. Cu alte cuvinte problema nepotrivirii s-ar reduce de fapt la individ.

Ce a făcut oare ca omul să ajungă nepotrivit în atâtea circumstanţe? Pentru fiecare om în parte se poate găsi un răspuns personal. Insă opinia mea este că toţi suferă de lipsă de măsură. Mai precis suferă de ,,prea puţin,,. Prea puţină iubire, puţină înţelegere, prea puţin patriotism, puţină ştiinţă. Prea puţin în lucrurile bune! Şi ,,prea mult,, în lucrurile personale. Prea mult egoism, multă lăcomie. Multă dragoste de putere, atât de multă, încât l-au scos şi pe Dumnezeu din viaţa lor.

Şi, aşa am înţeles zicala anticilor ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor,,. Omul este cel care dă echilibru politicii, coerenţă economiei, stabilitate culturii. Când omul nu mai este măsură, ţara colcăie de nepotriviri. Doar că nepotrivirea nu este doar o constatare teoretică ci are consecinţe practice pe care le trăim în fiecare zi. Zilnic,  plătim nepotriviri.

4 thoughts on “ŢARA NEPOTRIVIRILOR

  1. Da, numai ca dupa toate acestea mai apare o alta nepotrivire. Ca celor care le vad pe toate acestea si le rostesc ca tine li se recomanda intotdeauna de restul “sa plece daca nu le convine”… caci cei care le vad si le mai si rostesc, dragii de ei, sunt asa de putini in raport cu o majoritate adormita de-a binelea…
    Multumesc pentru o alta perspectiva asupra zicalei lui Protagoras.
    c.

  2. Multumesc Cristina!
    Acel trist ,, să plece dacă nu le convine,, aplicat românilor este cea mai clară dovadă că puterea politică nu mai are nici o legătură cu majoritatea, cu poporul.
    Au devenit o minoritate cu privilegii.

  3. E si mai trist cand cel care rosteste expresia e colegul sau chiar superiorul tau pe scara ierarhica, nu politrucul ….c.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *