OFTATUL DE DUPĂ ALEGERI

Alegerile din Ialomiţa n-au creat nici o surpriză nimănui. Judeţul este roşu din 1947 încoace. După 1990 a devenit ceva mai vorbăreţ şi democrat, atâta tot. Concubinajul păcătos dintre PSD şi PNL a oferit liderului PSD al treilea mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa, cu o majoritate zdrobitoare. De unde articolul sictirit  ,,Ciupercă-my love,, scris  de  Eugen Stancu în Ialomiţa de  Vest. De fapt, acesta este fondul problemei politicii ialomiţene. Între electoratul ialomiţean şi PSD  pare să fie  o ciudată dragoste. Singura comparaţie pe care o găsesc este aceea între fata de la ţară îndrăgostită  la o serbare câmpenească  de băiatul învăţătorului plecat la şcoli înalte la oraş şi care continuă să îşi scrie scrisori lungi şi parfumate. In definitiv, cei doi nu se cunosc aproape deloc şi idila se termină prost. Nici nu au cum să se cunoască. Fiecare e îndrăgostit de o plăsmuire  personală. Fata de la ţară doreşte emancipare. Băiatul de la oraş, să parvină.

Ialomiţa păstrează încă o structură istorică, adică  aproape 150 de sate şi câteva oraşe, foste târguri, ceva mai mari.   Populaţia rurală de aproape 200000 de locuitori continuă să gândească în parametri ţărăneşti, adică este conservatoare până în măduva oaselor, mai ales când e vorba de schimbare, neinformată, distrată şi needucată.

Să mă explic. La alegerile prezidenţiale de acum patru ani eram pe teren.  Stăteam cu gazda mea la televizor. Ne uitam la ştiri la unul din multele scandaluri marca Băsescu. Bătrâna cu două clase primare îşi petrece, de regulă,  mult timp la televizor. Eu încep să comentez nervoasă şi văd că ea nu înţelesese despre ce este vorba. Mai exact, pricepuse exact invers. Îi explic  cum stau lucrurile, însă  întâmplarea mă face atentă.  Constat cu uimire că ea nu înţelege limbajul plin de neologisme al  crainicelor. E logic! Femeia nu citeşte aproape deloc. Incep să îi traduc pe ţărăneşte ştirile politice. Habar nu are despre ce se întâmplă. Mă întreabă cu cine votez. ,,Cu Antonescu,, zic eu! Mă întreabă cum arată.  Apoi îşi dă seama. Aaaa…băiatul ăla frumos. Logic! Ţăranii nu reţin numele, ci feţele.  Şi după 12 ani de teren,  în sat oamenii mă ştiu tot ca ,,doamna aia frumoasă,,. Deci cam aşa stau lucrurile cu electoratul rural ialomiţean. Doar că,  în urna de vot, votul meu este egal cu al băbuţei. Dacă tipizatele de vot ar  avea o fotografie ar mai fi o şansă. Aşa se  votează florile, la greu! Doar că florile nu ţin loc de viitor, aşa cum nici scrisorelele parfumate nu ţineau locul unei relaţii reale.

O altă boală este că sunt votaţi oamenii, nu partidele. Cu cât sunt cunoscuţi mai bine, cu atât au mai multe şanse. Activitatea puţin contează. Cunosc  primari mediocri cu 25 de ani vechime pe scaun.

Fireşte că un astfel de electorat creează mari întrebări asupra justeţei votului universal. Prin urmare urnele conţin un mare coeficient de întâmplare. Deşi, între noi fie vorba, sunt convinsă că prin votul babelor neinformate, votează Dumnezeu. Şi ne dă exact pacostele pe care le merităm. Să revenim la subiect.

Acest specific ialomiţean a dus, printre altele,  la implantarea pentru 12 ani a domnului Ciupercă în fruntea CJI. Omul este prezentabil şi aşa trece testul ,, băiat frumos,, este popular şi aşa trece drept ,,de-al nostru,, . Vorbeşte frumos,  ca la şcoală, pe acelaşi ton măsurat şi sacadat ca o gumă de mestecat, pe care vrei să o scuipi dar  nu poţi. Ca să nu mai spun că sorţii i-au fost favorabili dintru început. A venit la CJI după fostul baron PSD,  Sava. O imagine nedorită!  Intr-o dimineaţă mergea la birou. Cobora cu greu dintr-o maşină 4×4,  din pricina obezităţii mergea rar şi apăsat, nu saluta pe nimeni, deşi cei din jur îl salutau. La câţiva paşi în urmă venea spăşit un individ care îi purta servieta. O imagine tipică a PSD-ului  anilor 2000.

Comparativ cu baronul Sava, Ciupercă pare prinţ. Şi Ialomiţa, fata de la ţară,  a rămas tot cu şomajul cel mai ridicat, proiecte slabe, drumuri proaste. Deşi, trebuie să recunoaştem. Ciupercă este un om de cultură.  A investit în domeniu  miliarde de miliarde lei vechi. Din păcat nu au fost  investiţi în cercetare, publicaţii sau în locuri de muncă pentru tineri specialişti ci în statui, case şi baze. In ciuda faptului că ialomiţenii votează, în special, oamenii şi nu partidele, ca în următoarea întâmplare. Veneam de la biserică în ziua alegerilor. In faţa mea o femeie mai în vărstă. În fundul unei curţi, nişte oameni stăteau la masă sub un nuc. O strigă de acolo: ,,De unde vii, bre, de la vot? Femeia aprobă, râzând. Din fundul curţii se strigă din nou. ,,Cu cine ai votat?  Cu Fane?

E clar, toată lumea ştia cu cine votează toată lumea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *