DIVERSIONISTUL BĂSESCU

Gafa preşedintelui Băsescu de a solicita lui Puiu Haşotti, propus pentru funcţia de ministru al culturii,  o declaraţie din care să reiasă că nu ar fi plagiat în teza de doctorat sau în alte publicaţii,  relevă nu doar o viclenie şerpească, o diversiune ci şi o neinformare crasă asupra subiectului.  Doar că, în cazul de faţă, şarpele şi-a rupt dinţii. Haşotti face parte dintre profesioniştii din cultură. Haşotti nu a intrat în politică pentru afaceri, avere şi nume. Avea o situaţie bună şi era respectat în profesie.

Arheologul Puiu Haşotti nu avea cum să plagieze în teza de doctorat pentru că:

1)  Pur şi simplu nu avea pe cine. La vremea aceea, a vorba de anii 90,   România avea 4-5 specialişti în cultura arheologică neolitică pe care o studia el. Cărţile lor sunt de bază în cercetarea arheologică românească asupra acelei perioade.

1)      Comunitatea arheologilor  mişună de viespi. Un rând dacă ar fi fost plagiat, scandalul ar fi început imediat după publicare. Arheologii sunt foarte posesivi în privinţa ideilor, teoriilor şi pieselor descoperite de ei.

2)      Haşotti a fost un arheolog serios, cu şantiere arheologice, cu  stat în soare, cu studii la activ, cu participări la sesiuni. Este o profesie care consumă timp şi energie. Doar implicarea activă în politica la nivel înalt l-a determinat să renunţe la arheologie.

Ne întrebăm de ce Băsescu nu a cerut acelaşi lucru preşedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, care după toate cercetările pare să îşi fi atribuit un fals titlu de doctor? De ce atunci când presa a devoalat această infracţiune, Băsescu nu l-a destituit imediat  pe doctorul impostor?

Iarăşi, mă întreb, de ce Băsescu nu a cerut explicaţii ICR în legătură cu scandalul România Medievală, în care românii aproape că lipseau din propria lor  istorie medievală, plină însă cu toate valurile de migratori care au bântuit Europa Centrală şi de Sud-Est.  Şi unde se scria negru pe alb că naţiunea română a apărut la 1918 dintr-un conglomerat de populaţii. De ce această istorie contrară întregii istoriografii româneşti,  nu l-a deranjat pe Băsescu? Şi, de ce Băsescu îl susţine chiar şi în aceste zile pe impostorul Patapievici contra Senatului României?

De ce Băsescu nu a cerut o astfel de declaraţie şi  Elenei Udrea atunci când a fost investită ministru? Pentru că plagiase, d-aia!

Cu alte cuvinte, Băsescu acoperă, ocroteşte şi promovează  toţi impostorii, antiromânii şi plagiatorii, în timp ce adevăraţilor profesionişti le cere declaraţii. Dar, de ce face asta? Ca să arunce o umbră de îndoială asupra lor. Să strecoare o şopârlă. Să scuipe mârlăneşte în ceea ce nu i-ar fi lui se folos.

Mă întreb care a fost rolul real al lui Băsescu în ultimii opt ani? Nu cumva multele, măruntele şi veşnicele lui scandaluri, multe fără bază reală au fost o mare diversiune menită să ţină presa ocupată în timp ce, în spate,  cioclii  duceau de râpă o ţară întreagă?  Haşotti nu a intrat în politică ieri şi azi a ajuns ministru, ca  în cazul multor  doamne PDL. Şi dacă, în cazul ministreselor lui, Băsescu nu a cerut declaraţii, în acest caz, Băsescu ar trebui să îşi ceară scuze în mod public.

One thought on “DIVERSIONISTUL BĂSESCU

  1. Aveți prea mari pretentii de la Băsescu… îl duce ‘bila’ doar la rele și le aplică pe români frecându-și palmele. Eu sper că HRP va fi destituit și tras la răspundere penală de către actualul guvern. De la “coada de topor” Băsescu ni se trag toate câte s-au întâmplat în ultimii 8 ani, dar și cei care au stat (la propriu) 8 ani în opoziție ne sunt datori să deparaziteze politica românească (și din propriile partide) și să aducă lucrurile la starea lor normală de functionare, deși românii știu că prin ‘conducătorii’ noștri o anume comunitate și-a înfipt elementele în mai toate funcțiile cu greutate din România și din lume. Nu vedeți, cum țipă acea comunitate că au cutare dușman, cum cel mai puternic stat din lume cheamă la apel țările NATO pentru a-i apăra. Pe ei, “victima”, nu-i veți vedea niciodată în luptă, după ce creează isteria, ei își văd mai departe de planul lor de acaparare a resurselor și statelor lumii. Judecând după perfecțiunea plan-acțiune (sincronizare perfectă) aș putea crede că ei asta fac dintotdeauna…viclenia feroce, perfidia și ipocrizia îi definesc ca ființă…știți, piesa de teatru ” Neguțătorul din Veneția” este reprezentativă pentru această comunitate (nu popor, nu oamenii de rând). Se pare că și pe vremea lui Shakespeare aveau această ‘faimă’.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>