ISPITA PREDICII

ISPITA PREDICII

Sunt o pasionată de predici. Imi place să le ascult și mai ales să le citesc, cu atât mai mult cu cât constat că predica autentică a devenit  o literatură pe cale de dispariție.

Predica este interfața Bibliei, actualizarea ei, explicitarea și dacă vreți, transformarea Bibliei în hrană spirituală. Predica este năvodul Cuvântului în sufletele noastre și este în egală măsură o conlucrare a Sf. Duh cu smeritul preot și păcătosul mirean. Din păcate, puțini sunt predicatori cu adevărat. De la Sf. Ioan Gură de Aur și darul lui de a uni  erudiția și simplitatea într-o predică unică, balsam pentru suflet, și până în zilele noastre,  puțini sunt aceia care au lăsat predici nemuritoare. Paradoxul  este că  în predică nu există cale de mijloc. Predica nu are temperaturi medii. O predică trebuie să fie ca focul ca să existe. In rest, e apă chioară. Nu știu cum se face că marii predicatori sunt călugări, adică tocmai cei care se adresează unui auditoriu restrâns.  

Importanța predicii a fost sesizată încă din  Biserica primară unde  exista un didascal, o persoană care se ocupa cu păstrarea  și trasmiterea nealterată a învățăturii evanghelice. Locul lui a fost preluat între timp de episcop  și de preot dar performanțele nu sunt mereu aceleași.

S-au impus însă și nume mari. In zilele noastre menționez pe vrednicul de pomenire  Augustin, episcop grec  de Florina. Despre el pot spune că are cele mai scurte și puternice predici. Predica lui este ca o săgeată sau ca o oglindă.  Te privește personal. Te atinge.  Părintele Augustin nu face uz de erudiție, deși  nu i-a lipsit niciodată, și nici nu se lansează în explicații irelevante. Noutatea predicii lui constă în aceea  de a găsi inima ( uneori doar două-trei cuvinte)  pericopei evanghelice  la care face referire.  Pe această inimă își construiește expunerea. Și niciodată nu greșește. Nu se adresează unui om imaginar, ci exact ție, celui care îl citești. Taie în carne vie, până la rădăcina păcatului. Predica lui are ceva din înțelepciunea părintelui  Ilie Cleopa, din erudiția lui Nicolae Steinhardt și consecvența mitropolitului Bartolomeu Anania. Și, după cum vedeți, vorbesc doar despre persoane din Biserica biruitoare. Se pare că în Biserica luptătoare sunt din ce în ce mai puțini predicatori. A plouat însă cu darul bunei administrări, a ascultării necondiționate și a trăirii în nori.  Poate ar fi bine ca aceia lipsiți de harul predicii să citească predicile celor dăruiți. Pentru că există și o ispită a predicii, a predica fără să spui nimic sau a predica părerile personale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>