RĂSCOALA ,,CIUMPALACILOR,,

Ce se întâmplă acum în România? Ce sunt aceste manifestări de stradă? Mitting, protest sau răscoală? Eu cred că este răscoală. Mittingul invită la dialog. Protestul impune o opinie. Răscoala este cu totul altceva. Este un fenomen istoric menţionat în toate timpurile istorice, din antichitate până în prezent, în toate sistemele politice de la monarhia absolutistă până la democraţie, pe tot mapamondul, din conservatoarea Japonie până în năvalnicul Bizanţ şi democratica Romă.  Multe forţe politice şi-au dorit să îl controleze şi nu au reuşit. Un fenomen periculos care a dus de multe ori la răsturnări  dramatice: revoluţii, restauraţii, schimbări bruşte de regim politic. Un fel de bombă socială. Nu există popor care să nu fi avut la un moment dat o mare răscoală. Prin urmare fenomenul este foarte serios, greu de controlat şi mai ales imprevizibil. Bizantinii care se confruntaseră cu sute de răscoale reuşiseră la un moment dat să le controleze evoluţia, oarecum parţial,   dar …nimic mai mult. Bomba populară pică atunci când ţi-e lumea mai dragă.
Cam toate răscoalele despre care am citit au izbucnit din te miri ce. Fondul însă a fost, aproape întotdeauna, sărăcia. Iar în faţa sărăciei, toate principiile de guvernare, de la cele monarhice până la cele democratice, nu mai au nici o valoare. Mai poate avea un om sărac principii politice? Nu cred. Poate avea însă acute principii morale, de dreptate socială. Poate deveni alergic, până la violenţă,  la minciună.
Paradoxal este că majoritatea răscoalelor sunt încununate de victorie. De aici şi un oarecare cult pentru massa care face puterea. Mulţi uită însă că acest lucru este valabil doar în condiţiile excepţionale ale unei răscoale. In viaţa cotidiană şi în timpuri normale, elita domină.
Guvernele cu experienţă aveau de ales între a înnăbuşi răscoala în faşă, cu măsuri draconice, sau a-şi da demisia. Impăraţii bizantini preferau să fugă. Altă cale nu există! Şi asta pentru că, întotdeauna,  răsculaţii cer ceea nici un guvern nu poate da. Răscoalele au un caracter ultimativ şi eroic. Chiar dacă ştiau că nu pot primi pământ în următorii zece ani, ţăranii continuau să se răscoale pentru pământ. Chiar dacă ştiau că nu vor ajunge să conducă cu adevărat, burghezii puneau la cale revoluţii.
Mă aşteptam ca Boc, absolvent printre altele a unei facultăţi de istorie, să înţeleagă că se află în faţa unei răscoale şi că doar forţele de ordine o împiedică să ia formele violente întâlnite de-a lungul istoriei. Şi dacă nu au fost capabili să o dezamorseze din primele ore, acum e prea târziu. Dar, probabil, trag de timp. E şi asta o strategie. Îţi poţi şterge urmele. Îşi asiguri spatele. Îţi asiguri o ieşire triumfalistă. Sau…poate  că răscoala deviază sau intervine ceva imprevizibil. Ger, viscol etc. Mai ştii?

Până una-alta răscoala şi-a făcut loc în istorie şi tinde să aibă şi un nume ,,răscoala ciumpalacilor,,. Şi, cum toate se reglează, istoria va înregistra sec ,,căderea guvernului Boc s-a produs ca urmare a escaladării violenţei din timpul răscoalei ,,ciumpalacilor,,. La aşa guvern, aşa istorie!
 Deşi nedefinit în  dicţionare, cuvântul ,,ciumpalac,, vădeşte  aroganţa Puterii actuale care nu ştie că la revoluţia franceză ghilotina a căzut peste capetele imperiale şi nu peste sanchiloţii răsculaţi, numiţi aşa în râs tocmai de o aristocraţie ruptă de realitate.
Foto: Imagini din cele 5 zile de proteste de la Slobozia. (sursa: http://www.guraialomitei.com/)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *