RÂNDUIALA SPECIALĂ DE ÎNMORMÂNTARE ÎN CAZUL ARTISTEI MĂLINA OLINESCU

SECRETARIATUL ARHIEPISCOPIEI BUCUREŞTILOR ne informează:

Ca răspuns la cererea doamnei Doina Spătaru, care a solicitat oficierea obişnuitei slujbe de înmormântare pentru artista Mălina Olinescu, precizăm:

Din primele cercetări ale organismelor abilitate privind circumstanţele morţii Mălinei Olinescu rezultă că cea mai probabilă cauză a decesului artistei a fost sinuciderea. În plus, din relatările celor apropiaţi reiese că artista Mălina Olinescu ar fi afirmat public de mai multe ori că intenţionează să se sinucidă, ceea ce denotă o atitudine necreştină.
Sinuciderea este un păcat greu condamnat de Biserică, iar canoanele bisericeşti nu permit oficierea obişnuitei slujbe de înmormântare pentru sinucigaşi. Această măsură are rol pedagogic cu scopul prevenirii şi descurajării unor astfel de cazuri.

Din motive de ordin pastoral pentru consolarea familiei îndurerate, Arhiepiscopia Bucureştilor a aprobat doar oficierea rânduielii speciale de înmormântare pentru sinucigaşi a artistei Mălina Olinescu. Ca atare, slujba va fi oficiată pe scurt de un singur preot în exteriorul capelei cimitirului „Sfânta Vineri” din Bucureşti.

Dacă în urma cercetărilor organismelor abilitate se va dovedi o altă cauză a morţii Mălinei Olinescu, atunci slujba oficiată acum pe scurt se va completa cu celelalte părţi ale slujbei de înmormântare obişnuite.

Sursa: basilica.ro
preluat de la Pelerin Ortodox

P.S. Părerea mea

Cred că rânduiala diferită de înmormântare a sinucigaşilor e totuşi mai mult decât o măsură punitivă luată de Biserică. In definitiv nici un sinucigaş nu se gândeşte serios cum va fi înmormântat.

Cred că Sfinţii Părinţi au luat această măsură extremă şi din raţiuni duhovniceşti. Noi credem într-un Dumnezeu al vieţii. El nu a creat moartea şi nu se bucură de ea. Ştim că poate ierta toate păcatele dar sinuciderea e mai mult decât un păcat. Este o alegere definitivă şi tragică. Sinucigaşul are de ales, până în ultima clipă, între Dumnezeu şi diavol, între viaţă şi moarte. Uneori viaţa poate fi un calvar, dar este trecător. Moartea este veşnică. Sinuciderea este de fapt o lepădare de Dumnezeu.

In sinucidere nu mai e vorba de iertare. Dumnezeu îi iartă şi pe sinucigaşi dar nu are unde să îi aşeze. Se poate să îi aşeze în Impărăţia cerurilor cu sfinţii? Sau în rai cu drepţii? Unde e pocăinţa sinucigaşului din ultimul ceas? Locul de dincolo ni-l pregătim din lumea aceasta. Ba mai mult, starea în care ne află moartea ne rânduieşte locul veşnic. Sunt păcătoşi care s-au pocăit în ultimul ceas şi drepţi care au căzut în ultima clipă. Se întâmplă ca unii să tocească o viaţă pragul bisericii şi tot în iad să ajungă. Dar nimeni din afara Bisericii nu a ajuns în rai. Mila Domnului e doar pentru păcătoşii care se pocăiesc. Dar pocăinţa cere timp. Exact ce pierd sinucigaşii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *