Utilizare Aceste cuptoare erau utilizate în special pentru prepararea hranei. La Dridu, într-un cuptor, a fost descoperit un măgar întreg. La Vlădeni–Popina Blagodeasca în faţa cuptorului nr. 2 se găseau mai multe oase de animale, iar pe vatră se aflau coji de ouă. In detritusul din gropile cuptoarelor s-a descoperit şi un inventar ceramic variat, inclusiv pe vatra cuptorului ceea ce presupune prepararea hranei în vase. Dar nu este exclusă utilizarea lor în scop meşteşugăresc aşa cum sugerează un cuptor de la Brăneşti-Vadul Anei. Din punct de vedere istoric însă aceste cuptoare nu sunt specifice doar secolelor pe care le analizăm aici ci apar şi în secolele anterioare. In aşezare de la Băneasa-pct. ,,La Stejar,, s-a găsit un cuptor cu cinci vetre, interpretat ca fiind un bordei cu două faze şi cinci cuptoare. Dup[ desenul publicat pare mai degrabă a fi două cuptoare care intersectează un bordei mai vechi (fig.3). Despre perpetuarea tradiţiei acestor cuptoare şi în secolele XI-XIII nu prea avem multe date deoarece stadiul cercetărilor este de parte de a fi mulţumitor. Este posibil ca o parte din complexele cercetate la Ostrovu Mare, km.875, să fie cuptoare deoarece existenţa unor bordeie cu cuptor cotlonit în perete este improbabilă pentru secolul XII-XIII . Relevanţa istorică şi arheologică Deşi arheologii nu le-au acordat mare importanţă fiind considerate banale şi ca aparţinând de la sine culturii respective, totuşi nu este chiar aşa. La o analiză mai atentă se dezvăluie o întreagă problematică. I. In primul rând relaţia dintre cuptoare şi locuinţe: 1. Nu în toate cazurile arheologii au stabilit foarte clar relaţiile stratigrafice dintre cuptoare şi locuinţele din jur. Unele cuptoare aparţin unei faze diferite de locuinţe. Este cazul cuptoarelor de la Vlădeni –Popina Blagodeasca, unde toate intersectează bordeie mai vechi reutilizate ca groapă de acces (fig.4). Tot ca aparţinând unei alte faze trebuie interpretate cuptoarele foarte apropiate de unele locuinţe(de pildă la Dridu), unde distanţa mică constituia un eventual pericol de incendiu pentru locuinţă. Acelaşi lucru se observă şi la Dionogetia .Prin urmare se ridică întrebarea unde sunt locuinţele din faza în care aceste cuptoare au funcţionat. Unele sunt grupate în afara perimetrului locuinţelor, pe terase sau în afara aşezării.Din această perspectivă se înţelege că aceste cuptoare formau un lot separat de vatra satului de care nu pot fi legate în mod obligatoriu, atâta timp cât nu avem situaţii stratigrafice clare în acest sens. Cele mai clare situaţii stratigrafice au fost publicate doar pentru aşezarea de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (fig.4,5). 2. Numărul cuptoarelor dintr-o aşezare este diferit şi nu coincide cu cel al locuinţelor. Deşi am fi tentaţi să credem că situaţia se datorează stadiului incomplet al cercetărilor, totuşi chiar şi în aşezări cercetate aproape complet, numărul lor este mic. La Dridu au fost descoperite 11 cuptoare, la Bucov doar cinci, la Căscioarele un număr de şapte cuptoare (în toate punctele cercetate) la Vlădeni- Popina Blagodeasca şase (dar lucrările sunt în desfăşurare). 3. Interesant este că, în unele aşezări, în care nu au fost descoperite cuptoare s-au aflat vetre deschise amenajate sau nu, pe pat de pietre, aşa cum vedem la Poiana, o aşezare de secol VIII-IX (jud. Suceava) şi la Comana (jud. Braşov) din acelaşi orizont cronologic timpuriu la fel ca şi în Basarabia . II. Incidenţa pe un anumit segment chronologic.

4. Sunt datate în tot intervalul secolelor VIII-XI dar cu precădere în sec. IX-X. Acest lucru se datoreaza faptului că în acest interval chronologic se înregistrează cea mai mare densitate demografică.Dintre toate complexele doar unul a fost datat altfel decît tipologic, mă refer la cuptorul 5 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca datat arheomagnetic în a doua jumătate a secolului al IX-lea, datare susţinută şi de descoperirea unei căldări lucrate cu mâna , cu torţi interioare. 5. Lansăm cu titlu de ipoteză opinia că, cel puţin o parte dintre ele au aparţinut sălaşelor nomazilor turanici. Opinia noastră are la bază chiar observaţiile conturate mai sus: 5.1 Imposibilitatea stabilirii unei legături directe între cuptoare şi locuinţe. In unele cazuri sunt localizarea în afara vetrei satului iar în cazul în care sunt pe vatra unui sat aparţin unei alte faze. Am fost tentaţi la Vlădeni-Popina Blagodeasca să atribuim cuptoarele menajere fazei de bordeie cu cuptor din piatră, dar am descoperit ulterior că un cuptor menajer intersecta un astfel de bordei. 5.2 Folosirea intensivă a acestora dovedită de grosimea apreciabilă a vetrei. Dacă în cazul unor aşezări stabile cuptoarele erau utilizate doar la prepararea hranei în anotimpul cald şi era mult mai practic să utilizeze vetre deschise, în cazul unui sălaş nomad, care însemna câteva luni bune de stat pe acelaşi loc, cuptoarele erau folosite şi în nopţile reci. 5.3. Faptul că unele au fost conservate (de pildă la Brăneşti-Vadul Anei) ne indică eventualitatea unei reveniri. 5.4. Caracteristicile constructive. Prezenţa gropii de acces şi a întregii construcţii îngropate presupune existenţa unui acoperiş, deoarece în caz contrar vatra cuptorului risca să fie inundată la orice ploaie. Doar că groapa de acces are formă neregulată şi dimensiuni relativ mici, fiind uneori egală cu vatra cuptorului. Ridicarea unor pereţi oricât de firavi într-un asemenea perimetru era un pericol de incendiu. Mai degrabă, singura soluţie ca aceste cuptoare să fie funcţionale era aceea de a acoperi atât groapa cât şi vatra cu o construcţie mai mare. Insă aceste construcţii de suprafaţă nu au fost evidenţiate în nici o aşezare. Este de presupus că se puteau afla în interiorul unor corturi sau iurte unde prezenţa unor vetre deschise era imposibilă. 6. Analogia care s-a făcut în literatura de specialitate cu cuptoarele de pâine care au supravieţuit în mediul rural până în timpurile contemporane este nefondată. Cuptoarele medievale sunt diferite din punct de vedere constructiv de cele moderne ridicate la suprafaţa solului. Cuptoarele medievale sunt semi-îngropate, înrudindu-se astfel ca tehnică de construcţie cu bordeiele cu cuptor cotlonit atribuite unei faze timpurii a culturii Dridu. 7. Prezenţa lor şi în cadrul cetăţilor ridică iarăşi semne de întrebare. Dat fiind spaţiul redus de locuire dintr-o cetate, este posibil ca ele să aparţină unei alte faze. Existenţa unor vetre pe nivelul bordeielor dezafectate este documentată la Dinogeţia unde apar şi cuptoare în aer liber, considerate a fi folosite doar vara şi fără a se preciza relaţia stratigrafică dintre acestea şi bordeie . In concluzie opinia noastră este că aceste complexe încadrate în categoria anexelor gospodăreşti nu au fost suficient cercetate şi relevanţa lor istorică încă nu a fost lămurită. Foto: Planul bordeiului nr. 5 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, intersectat de cuptorul menajer nr.6. Desen: Emilia Corbu