Provocările prezentului
Zilele trecute mi-am amintit de messengerul meu neverificat din august. Nu este nici o exagerare. Era aproape blocat. Găsesc două mesaje din octombrie de la Claudiu Târziu. Unul era incendiar. Că revista Rost şi- a luat inima în dinţi şi a dedicat un număr revoluţiei sexuale. Din prezentarea temei reiese că subiectul e delicat dar…face ravagii. Dovadă pe copertă apare revoluţia sexuală asociată cu disoluţia sexelor. Nu am citit revista că nu am de unde, dar…nu pot să mă abţin. Îi iubesc creştineşte pe băieţii de la Rost, dar…revoluţia sexuală nu e revoluţie. Dracul şi-a îmbârligat coada şi zice c-a făcut revoluţie, adică se doreşte legitimată ca proces istoric, un fenomen social de mase, un eveniment ce schimbă lumea. Revoluţia sexuală e revoluţie în aceeaşi măsură în care au fost şi cele de la 1848 şi octombrie roşu în Rusia. Adică mici lovituri de stat cu efecte mari şi cărora ulterior le-a fost adăugată mantia eroică a unor revoluţii.
Revoluţia sexuală nu există
Pe scurt. Revoluţia sexuală nu e revoluţie pentru că:
1) termenul de revoluţie înseamnă revenirea la o stare de lucruri anterioară prezentului. Ori niciunde în istorie nu a fost ceva asemănător cu dezideratele revoluţiei sexuale. Păgânismul nu poate fi comparat cu ceea ce se întâmplă azi. Nu dezvolt subiectul dar, dacă va fi nevoie…am argumente.
2) Revoluţia sexuală înseamnă de fapt revoluţia funcţiei unor organe, respectiv organelor genitale, care au anumite limite fiziologice şi anatomice. Ce s-ar întâmpla dacă aţi face o revoluţie a inimii. Adică să bată permanent cu 120 bătăi pe minut, în loc de 60. Aţi crăpa, vă asigur! Aşa şi cu funcţiile altor organe. Depăşirea limitelor însemnă ieşirea din firea lor. Prin urmare anatomic şi fiziologic revoluţia sexuală reală este imposibilă.
3) Revoluţia implică un fenomen de masse. Or, în afară de câteva trusturi de presă care şi-au făcut din fund o goarnă, asociaţii fantomă ale unor minorităţi girate toate de o mână de indivizi cocoţaţi în funcţii politice, marea massă, talpa ţării, contribuabilii oneşti, nici nu visează sau gândeşte o revoluţie sexuală. Dacă îi iei pe fiecare în parte, fiecare doreşte să fie cel mai normal om de pe planetă.
Cine-i cauza tuturor relelor? Evident, bărbatul!
Atunci ce poate fi acel ,,ceva,, care produce efectele înfierate zilnic de toată creştinătate? Pentru o sistematizare a datelor , eu le –aş grupa în două categorii: criza familiei cu tot cortegiul de manifestări şi minorităţile sexuale.
Părerea mea este că adevărata cauză este ceva atât de simplu încât nici nu o să vă vină să credeţi. Sunt convinsă că toţi bărbaţii vor fi de acord cu mine şi îmi vor da perfectă dreptate. Adevărata cauză rezidă în căderea bărbaţilor creştini în istorie. Evenimentul s-a produs undeva în epoca modernă. Prinşi în vârtejul lumii, bărbaţii l-au părăsit pe Dumnezeu şi asta înseamnă că au ieşit din cultura creştină, adică un anumit mod de gândire, de viaţă, de comportament. Şi acest lucru se răsfrânge în cele mai elementare şi simple relaţii.
De pildă, bărbatul este cap femeii în măsura în care Dumnezeu este capul bărbatului. Fără garanţia lui Dumnezeu ordinea dintre cei doi devine haotică. Vor domina în funcţie de caracter, personalitate şi pasiuni, aspecte trecătoare şi prin urmare toate relaţiile umane vor fi o continuă suflare de vânt. Bărbatul fără Dumnezeu nu-şi poate fi nici cap lui, darămite unei femei. Nici o femeie nu ascultă de un bărbat fără Dumnezeu.
Că este aşa o dovedesc şi cele mai simple aspecte. Foarte puţini bărbaţi sunt în biserică, majoritatea sunt în cluburi, stadioane, baruri. Tot ei sunt în topul consumatorilor de plăceri. Dar, Dumnezeu nu doarme şi în dimineţi îi judecă pe păcătoşi. Coincidenţă sau nu, 40% dintre bărbaţi şi vorbim doar de România, au probleme grave chiar în sfera sexuală. Asta înseamnă 40% familii cu probleme, eventual divorţuri, copii abandonaţi. Bărbaţii au viaţă grea. Educaţi să conducă, să preia iniţiative, să fie respectaţi dar fără puterea dăruită de Dumnezeu, bărbaţii eşuează fie în vicii ca alcoolism fie în boli specifice ca impotenţă, sterilitate, afecţiuni cronice sau psihice.
,,Revoluţia sexuală,, nu are nici o legătură cu căderea bărbatului în istorie. Aşa zisa ,,revoluţie sexuală,, pare mai degrabă un mare proiect educativ desfăşurat de entităţi obscure şi derulat pe căi politice şi mass-media. Căderea bărbatului în istorie este însă o realitate cu o devenire istorică şi cu consecinţe catastrofale.
Revoluţia bărbaţilor
Soluţia ar fi o revoluţie a bărbaţilor în sensul revenirii la idealul bărbatului creştin.
Recuperarea bărbatului modern din cultura morţii în care rătăceşte acum nu poate fi doar un proiect educativ. Implică o alegere conştientă. Există în mitologia românească o temă foarte frumoasă şi care se leagă de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, un tărâm fermecat în care Făt-Frumos se pierduse pe când era la vânătoare. Când, măcinat de dor, s-a întors la ai săi, a realizat că pierduse totul. Împărăţia lui nu mai exista demult. Părinţii muriseră de dorul lui, toţi prietenii lui erau de mult oale şi ulcele. Cu alte cuvinte, Făt-Frumos trăise într-un tărâm ideal, al viselor, pierzând de fapt singura lui viaţă reală. Niciunde nu scrie că în acest tărâm fabulos al tinereţii fără bătrâneţe s-ar fi pierdut şi Ileana Cosânzeana. Femeile sunt mai realiste. Nu fac năzbâtii d-astea.
Căderea bărbatului în istorie este de fapt rătăcirea în tărâmul fabulos al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. Intoarcerea la timp în lumea reală este doar alegerea lui.
Fireşte că îmi veţi reproşa că şi femeile au partea lor de vină. Însă părintele Daniil (Sandu Tudor) ne-a spus că femeia este doar imaginea bărbatului, însă pe o altă scară a existenţei. Prin urmare femeile sunt, într-un fel, oglinda bărbaţilor.
Superba analogie cu Fat-Frumos si basmul romanesc, desi eu personal pe majoritatea preotilor am auzit responsabilizarea cazand in seama femeii ca instanta principala in educatia copilului!!! Pentru mine sunteti prima persoana care pune problema in termeni total diferiti iar argumentele sunt cam de talia KO. Sunt chiar nerabdatoare sa vad celelalte comentarii! Doamne ajuta!
…ce simplu ar fi fost de-ar fi fost asa! Da'…nu-i. Nu-i de loc asa! Pe scurt – oricat ar fi de cazut barbatul(in istorie sau pe oriunde altundeva), fara raspunsul (sau mai bine zis concursul!)femeii la caderea sa…n'ar mai fi fost nicio cadere. Ein mal kein mal!
Bref. Cerere si oferta. In ameteala sa (bahica sau nu) barbatul lipsit de Dumnezeu (despre care vorbiti), oricat ar incerca sa corupa vreo evlavioasa nu va reusi. Si astfel, nu reuseste unu' nu reuseste altu'…si uite-asa…derbedeii se duc toti la club si la carciuma iar femeile cu copilasii de mana la biserica, la scoala, in parc etc etc. Argumentul fortei in favoarea impunerii "punctului de vedere" al cazutului…nu tine. O fiinta cu adevarat credincioasa nu se lasa "dusa" si pace (..v-o spun din experienta (ma refer chiar la exemplul mamei mele) – isi vede de treaba ei, cu toate riscurile, pana cand eventual cazutul isi ia singur campii, sau isi revine!). Si continuand, cuminte si "cu toti boii acasa" fiind, femeia credincioasa isi va educa si copilasii cum se cuvine (..derbedeului tot nu-i va pasa – nu-i asa?).
Din pacate insa multe, tot mai multe, cele mai multe femei se vor "cucoane emancipate" … nereusind insa sa ajunga nici cucoane nici sa se emancipeze. Vor in schimb sa bea ca si barbatii, sa-njure ca ei, si …considerand ca lumea priveste cu mult mai multa ingaduinta un barbat care "calca pe-alaturi", isi revendica dreptu' (doar suntem egali nu!) ca si ele sa fie privite la fel de ingaduitor si-n privinta asta. Sunt de-a dreptul revoltate cand se-ntampla alfel. Alearga cu limba de-un cot sa faca studii peste studii (ca' proaste nu's!), dar nu de focul vre-unei pasiuni pentru o profesie anume ci doar ca sa ajunga cat mai curand sefe (sau macar sa munceasca cat mai putin, daca nu deloc). Ce, barbatii (cazutii), nu fac la fel? Habar n-au ele ce-nsemna sa fii cucoana pe vremuri – o arta intreaga! Da' asta …presupune, multa, prea multa munca si smerenie. Si smerenia…nu'i la moda. Iar munca…
Incercati numai sa le rugati sa nu intre-n biserica machiate ca o papusa chinezeasca,sau cu niste colanti de mai mare jalea sau cu vreo batistuta in chip de fustita si sa vedeti ce "frumusete" de privire va arunca (..pentru ca – nu-i asa o astfel de abordare invechita nu merita un raspuns articulat). Sa nu cumva sa le vorbesti de casatorie (e o institutie perimata draga, nu vezi cate divorturi, de ce s-o faci daca tot tre' s-o desfaci pa'n la urma, nu?). Si sub nicio forma sa nu le spui despre copii (…le ia ameteala cand le spun despre bunicile noastre care aveau cate 5-6). Pentru ele copii sunt o boala. Pot fi totusi…utili – copilul "asigurare" (…daca bou' asta de "sponsor" nu vrea altfel, ce sa fac draga?), sau chiar placuti – copilul "jucarie" (…vai draga ce "cutie" e…vreau si 'io unu' – ar fi "so funny", nu?).
Sa ne intelegem – nu ma refer la cazuri izolate, si in niciun caz la "pitipoance"! Vorbim de femei cu pretentii in ceea ce priveste educatia (si in tot cazul cu instructia formala completa, cu master si tot ce mai da bine in CV). Aceleasi "cohorte" pe care le vad defiland cu nasu' pe sus de la metoru catre cladirile de birouri ale Bucurestiului, se vor indrepta avide de "emancipare" la ceas de seara, catre fel si fel de cluburi. Mult, mult mai putine dintre ele isi vor aduce aminte sa vina si la Sfanta Biserica. Ia cand vin, multe vin imbracate ca si pentru club. Doar n-o sa-si puna tolu-ncap pentru cateva minute, nu?
Si pentru ca tot sunteti istoric, v-as intreba daca ati avut curiozitatea sa cercetati, ce fel de femei (sotii, amante, mame etc) au stat in preajma mai marilor sau mai micilor tirani de-alungul timpului, si in ce fel i-au influentat. Nu de alta, da unele dintre "specimenele" despre care vorbeam putin mai sus (frumoase, culte, tinere, irezistible si fara credinta) influnteaza "as we speak" politica si politicienii atat de la noi cat si de la altii.
Pe vremuri, mamele domnitorilor nostri, se nevoiau in manastiri. Like mother like son, am spune ca sa sa fim intelesi si de fetele de astazi. Si rezultatele …se vedeau! Aveam demnitate, aveam Nume, aveam Identitate. Platite scump, foarte scump, da' aveam!
In contraexemplu …luati la alegere, o imparateasa, regina, sau femeie cu influenta din din perioada evului mediu din occident. Si aici rezultatele s-au vazut. Se vad si acum!
In loc de concluzie: titlul (si articolul in esenta) se alatura concertului sexist de atribuire a vinei de a fi distrus lumea, dupa alte criterii decat cele obiective, care se impun de la sine si pentru mine, e o surpriza neplacuta sa va aflu autoarea lui.
@ Anonim,
Părintele Arsenie Papacioc, în urmă cu câţiva ani, într-un interviu acordat unei reviste, punea problema unei vinovăţii a bărbatului, dar nu dezvolta ideea ci doar scuza într-un fel femeia care în acea vreme era arătată cu degetul de multe nenorociri. Momentan, nu am fost de acord cu el. Ulterior, comparând mai bine datele problemei mi-am dat seama că are dreptate.
Doar femeile necreştine nu dau o educaţie adecvată copiilor lor. Dar ele sunt parte a problemei şi deci nu pot fi soluţia.
Un Crăciun minunat! Doamne ajută!
Da, aveti dreptate: ele nu pot fi solutia problemei cel putin pentru ca nu sunt in posturile de conducere a lumii…
cu drag si cu multumire pentru toate, c-am uitat sa ma semnez si pe mesajul anerior…
cristina poponete
@ Daniel,
Femeile împotriva cărora te pronunţi cu atâta vehemenţă sunt parte a problemei, rezultatul ,,la aşa bărbaţi, aşa femei,,. Ele nu sunt cauza şi nicidecum soluţia. Cohorta de femei emancipate e pentru cohorta de bărbaţi asemenea lor.
Eu nu m-am referit la bărbaţii creştini care sunt o dulce primăvară ci la restul,la gloata care formează grosul problemei.
Chiar şi atunci când Eva a căzut în păcatul neascultării, Dumnezeu tot pe Adam l-a chemat la ordine şi nu pe Eva. Oare Dumnezeu a gândit tot sexist, cum zici tu?
Femeile pe care le dai exemplu de mame bune erau femei creştine care nu intră în cohortele invocate de articol şi comentatorii lui.
@ Cristina,
Aţi subliniat bine. Şi pentru că nu sunt în posturile de conducere a lumii, femeile nu sunt parte a soluţiei.
Doamne ajuta frati si surori ! Cu adevarat sunteti mari , sunteti tari , puteti duce pe oricine oriunde voiti ,aveti argumente forte pentru oricare dintre parerile dv.!Dar atentie,nu ati avea nimic de nu v-ar fi fost date de sus(inteligenta, de pilda ) sau de jos (tentatia de a va plimba putin mintea prin neputinte si insatisfactii sexuale sub drapelul negru al revolutiilor de orice fel ) caci si unii si ceilalti ciopliti la modul de traire crestin si trageti de sfanta scriptura ca sa gasiti bucatica potrivita pentru a continua mai la vale discutia si trageti si de sfanta taina a cununiei sa o rupeti si sa va puneti jumatatea cit mai sus ,deasupra celeilalte !
Eh,revolutia neputinciosilor si desfrinatilor , emanciparea uritelor,a sufletelor slutite de patimi ! Nu va mai cocotati pe vorbe goale ! Suntem la jumatatea drumului si merindea am gatat-o de multisor !Vai de noi !De mine si de fratiile voastre deopotriva ! Zbenguiti-va cit mai rasare soarele dar nu pomeniti de chestiunile astea, de miscarea patimilor spre haul de dedesubt,alaturi de cele sfinte !Va citesc , va admir inteligenta, deseori curajul, umorul si cu parere de rau vad ca acum rascoliti in gunoaie ! Despre indreptatirea femeilor sau barbatilor de a trai revolutii (de genul celei ce face obiectul atentiei dv.) in casnicie sau in afara ei nu se poate discuta serios decit in cabinetele de psihiatrie ! Nu ma ateptam sa comentati astfel d-na Corbu,acest subiect si sunt surprins ca ati cazut in capcana de a teoretiza o astfel de chestiune , cum de altfel si eu am cazut crezind in dv.stra ! Nu ca as fi mai bun dar v-am apreciat totdeauna comentariile dar acum sunt dezamagit ! Fr.N
@ Fr. N.,
Mai dezamăgim şi noi, ce să facem, că altfel cădem în mândrie.