Casa din Călăraşi de care vă spun este una dintre miile de case vechi, boiereşti pe care le vedem năruite, coşcovite, degradate în toate orăşelele ţării şi în Bucureşti. Casa era oarecum modestă cu demisol, parter înălţat şi mansardă, dar elegantă prin proporţii şi elementele artistice de decor interior (stucaturi, basoreliefuri, uşi pictate, etc).
Fusese ridicată de Ana şi Marinache Popescu, moşier din Ialomiţa. Fiul lor, Leon Popescu, a finanţat din fonduri proprii primul film de lung metraj ,,Independenţa României,, în 1910.
Casa care acum este sediul Direcţiei pentru cultură şi patrimoniu naţional Călăraşi a avut norocul să intre în Proiectul de Reabilitare a monumentelor istorice. Acum arată ca o bijuterie. Ce s-ar fi întâmplat dacă toate casele- monument ar fi avut aceeaşi soartă? Am fi avut nişte oraşe-monument, cu siguranţă. Deci, se poate…! Dacă vrem. Şi, mai ales dacă Direcţia pentru cultură îşi face datoria, aşa cum se întâmplă la Călăraşi. La polul opus este Ialomiţa. Aţi ghicit!
Planul casei permite dezvoltarea de diferite activităţi. Demisolul în care predomină pereţii masivi de zidărie roşie invită la atmosfera tainică a unor expoziţii. Parterul impozant serveşte nu doar pentru birouri ci oferă spaţiu suficient desfăşurării unor conferinţe. Mansarda spaţioasă şi generoasă este ideală pentru arhive, depozite, ateliere de creaţie. Intr-un cuvânt e o casă cu idei.