Mult iubiţi prieteni,
Este o lună de când sunt în acest spital. Am fost rănit în ziua de 30 iulie la Mărăşeşti într-o grea luptă. Vă povestesc şi vouă pe scurt. În ziua de 30 iulie, ora 1 p. m. am plecat la contraatac asupra inamicului care venea cu forţe mari din direcţia sud via lui Negroponte. Am plecat cu compania cântând La arme; era un entuziasm de nedescris, sute de mitraliere secerau şi dintr-o parte şi din alta. Un glonte îmi perforează coapsa stângă; rănit destul de grav continuam conducerea atacului, însă la ora 6 vine un alt glonte şi din fatalitate mă loveşte în coapsa piciorului drept şi cad jos, căci acum nu mai aveam nici un picior, dar inima de român îmi era tot cu mine, strigam Înainte copii, să răzbunaţi pe şeful vostru; voinicii se aruncară din nou cu furie asupra inamicului şi-l respinge. În amurgul zilei vin brancardierii şi mă ridică istovit de orişice putere din cauza sângelui pierdut. Mă uit să văd pe Tep, dar nu-l văd, nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. Se duce vestea ca fulgerul că Lt. Novac e rănit la ambele picioare.[…] colonel au să mă vadă.
Brancardierii mă duc la Dl Colonel. El mă încurajează zicând: Ai curaj căci suflete mari ca al tău nu pier. Te las cu bine. Acum sunt pe cale a fi vindecat.
Vă sărut cu toată dragostea,
Lt. I. Novac
Carte postală militară
Sursa: Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea, Fond personal I.M. Dimitrescu, dosar 13/1917
Expeditor: Locotenet I. Novac, Spitalul Cantermir, nr. 471, Bârlad
Destinatar: Sergent I. Dimitrescu, Scoala de Ofiţeri de Rezervă de Infanterie, Botoşani
Data: 28 august 1917
Apud, Bianca Mărmureanu, Viaţa de front la 1917 reflectată în înscrierile cu caracter memorialistic şi corespondenţa privată a combatanţilor din armata română, Teză de doctorat, Universitatea Iaşi, 2011
Dragii de ei…ti se umezesc ochii si ti se face pielea gaina sa citesti daramite sa traiesti! Sa le fie tarana usoara!!! Cum sa dai asemenea documente pe mina orisicui?
LA multi ani, dr. Emilia Corbu! LA multi ani Romanie! cu drag, c.
Dragă doamnă,
Acesta este un mic exemplu dintre sutele de cărţi poştale trimise de soldaţi de pe front. Doar pentru aceasta am primit acceptul de publicare pe blog. Sunt inedite. Altele sunt şi mai emoţionante. Nici eu nu mi-am închipuit că la 1900, simpli soldaţi aveau o conştiinţă naţională atât de puternică.
La Multi Ani şi dvs!
Cum am uitat sa adaug felicitari proaspetei doamne/domnisoare deveinta doctor in istorie cu o asemenea teza repar greseala cu scuzele de rigoare!!! II doresc succes pe mai departe! Trebuie sa publice cartea sa incerce undeva ca nu merita alta soarta decat cunoscuta noua si urmasilor nostri. Abia astept sa o pot cumpara! Doamne ajuta! c.
Ii voi transmite felicitarile. Va multumesc! Sigur se va bucura. In privinta publicatiei nu ne facem vise. Tezele de doctorat, din care unele sunt sclipitoare, se publica foarte greu. Din nefericire! Dar, poate aceasta va avea alta soarta.