SATELE IALOMIŢENE LUATE CU ASALT

(NE)SIGURANŢA SĂTENILOR !

In judeţul Ialomiţa mai există încă peste 100 de sate şi 50 de comune în care trăieşte o populaţie relativ îmbrătrânită cu un nivel de educaţie scăzut. In multe case sunt bătrâni singuri sau cu copii ai căror părinţi lucrează în străinătate. Multe sate nu au poliţie locală şi chiar comunele se pot lăuda cu cel mult doi poliţişti tineri. Siguranţa sătenilor şi a avutului lor este o problemă destul de gravă. Cunosc sate în care furturile din locuinţe, curţi sau ogoare au devenit o nenorocire curentă. Cunosc situaţii concrete în care tineri au fost înjunghiaţi mortal în discotecă şi tineri poliţişti bătuţi în public. Am fost de faţă la cazuri în care recidivişti periculoşi intră în magazinul comunal îşi iau ce doresc şi zbiară la patron sau bat vânzătoarea. Au fost atacate ferme şi furate zeci de animale doar într-o oră. De la o stână cu trei mii de oi s-a furat până şi brânza. O tonă. Cel mai soft caz de care am auzit în drumurile mele a fost când s-a furat cu ceauane cu tot toată mâncarea ce urma să fie servită a doua zi la o nuntă.
Singura modalitate de apărare a sătenilor sunt relaţiile bune între vecini şi păstrarea tradiţiei de a fi atenţi la tot ce se întâmplă pe stradă, la străinii care intră în sat, la a nu primi străini în curte.
In această situaţie precară a siguranţei cetăţeanului situaţia de mai jos vine exact ca un motor turbo la o căruţă.

BOMBOANA PE COLIVĂ

De la o vreme în satele ialomiţene se petrece următoarea scenă. Din mai multe maşini coboară nişte indivizi care se răspândesc pe străzi, se uită prin curţi, opresc oamenii pe stradă, stau la gard aşteptând să vină câte cineva. Cu alte cuvinte filează, evaluează la faţa locului. Se dau drept membrii Organizaţiei religioase ,,Martorii lui Iehova,, şi poate că aşa şi sunt. Nu ştim! S-au întâlnit multe cazuri în care indivizi deghizaţi în preoţi ortodocşi au pătruns în apartamente sub pretextul Botezului, iar cei care nu-şi cunosc preotul de parohie s-au trezit că tocmai au primit în casă un infractor.
Cert este că aceşti indivizi atunci când sunt luaţi la întrebări de preotul satului, singura autoritate care mai există în multe sate, încep să facă scandal. Şi după ce îl acuză în urechile sătenilor de vrute şi nevrute dau fuga la poliţia comunală şi îl reclamă pentru îngrădirea dreptului la exprimare. Aşa se face că mai mulţi preoţi ortodocşi s-au trezit cu reclamaţii la poliţie. In asemenea situaţie se află preoţii de la Mihail Kogălniceanu, Movila, Frăţileşti.

CUIUL LUI PEPELEA- ARTICOLUL 13

De când e lumea civilizată, de la evrei, greci şi romani, când cineva avea ceva de spus mergea în locuri publice special amenajate, adică în pieţe, temple, basilici. Nu era mai cinstit ca aceşti indivizi dacă au ceva de zis să închirieze o sală în sat, să pună un afiş şi să ţină o conferinţă? Şi dacă atunci preotul le interzicea manifestarea aveau dreptul să facă scandal. S-a legat cineva de zecile de predicatori, vraci, văzători în stele care au împânzit România de 20 de ani şi ale căror invitaţii la conferinţe acoperă oraşele?

Ceea ce se întâmplă azi în satele ialomiţene atinge siguranţa persoanei. O debandată legală care are la bază o scăpare incalificabilă din Statului Organizaţiei menţionate în care se arată la:
,,Art. 13. – Activităţile religioase ale Organizaţiei constau în următoarele:
a) predicarea în orice loc public şi de la uşă la uşă a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu, încredinţat lui Isus Cristos, ca mărturie pentru Numele, Cuvântul şi suveranitatea lui Iehova Dumnezeu, în conformitate cu exemplul Congregaţiei creştine din secolul I. –
HOTĂRÂRE privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Organizaţiei Religioase “Martorii lui Iehova”
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 470 din 25 iunie 2008),,.

ŞI , CE SPUNE LEGEA…

Doar că paragraful pe baza căruia nişte indivizi necunoscuţi pătrund în casele şi vieţile oamenilor vine în contradicţie flagrantă cu Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor art. 2, alin.2:
Art. 2. – (2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Or, aceste drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului sunt prevăzute în Constitutia României, art. 23, art. 24.
Art. 23: Libertatea individuala

(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(N. n. Spuneţi-mi ce siguranţă mai are o persoană când oricine se dă drept martor al lui Iehova are dreptul să o acosteze pe stradă, să stea la poarta ei, să îi facă silă de vorbă? Iar atunci când cineva reacţionează la asemenea scene se trezeşte reclamat pentru îngrădirea dreptului la exprimare. Să fim serioşi! Dreptul la exprimare prevăzut într-un statut oarecare nu poate îngrădi libertatea unei persoane de a sta liniştită în casa ei. )

Art. 29: Libertatea constiintei

(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.
(N. n. Toate reclamaţiile depuse de organizaţia respectivă împotriva preoţilor ortodocşi sunt acte de învrăjbire religioasă. Ce s-ar întâmpla dacă situaţia ar fi inversă? Dacă preoţii ortodocşi ar da buzna în casele particulare ale Martorilor lui Iehova şi ar începe să le ţină predici, iar atunci când ar fi daţi afară s-ar duce la poliţie să reclame că li se încalcă libertatea de exprimare).
În concluzie, cred că bine ar fi dacă poliţiştii de la ţară înainte de a primi reclamaţiile împotriva preoţilor ortodocşi ar recurge la o verificare a persoanelor care se dau drept martorii lui Iehova cât şi a situaţiei pe care o reclamă. Dacă nu cumva situaţia respectivă a pus în pericol libertatea şi siguranţa sătenilor.

2 thoughts on “SATELE IALOMIŢENE LUATE CU ASALT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *