VORBE GRELE

Dacă cele de mai jos ar fi fost spuse de un oarecare cleric aş fi zis că exagerează, dar dacă sunt scrise de ultimul mare prooroc al creştinătăţii cum îl numeşte părintele Iustin Pârvu pe Sf. Nicolae Velimirovici al sârbilor, trebuie să luăm aminte.
Este adevărat că noi trăim astăzi într-o civilizaţie şi o cultură modernă necreştină dar se ridică problema culturilor tradiţionale.
Cultura prin structura şi geneza ei are ceva idolesc în ea, dar întotdeauna am crezut că poate fi încreştinată, precum cultura tradiţională românească. Dar a fost cultura tradiţională creştinată cu adevărat sau a luat doar semne, simboluri, idei? A fost aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie? Îmi e greu să formulez un răspuns concret.

Cred totuşi că acele culturi tradiţionale care s-au confruntat cu ideologiile în secolul XX şi au pierit, dacă ar fi fost cu adevărat creştine ar fi rezistat, aşa cum a rămas cultura creştină şi mă refer aici la totalitatea creaţiilor derivate din gândirea creştină de la arhitectură la literatură.

Gândirea Sf. Nicolae Velimirovici îmi sugerează ipoteza că acele culturi tradiţionale cu creaţii fantastic de frumoase, echilibrate şi perene nu erau cu adevărat creştine.

Şi acum să vedem textul Sf. Nicolae Velimirovici:

,,In numele a ce s’au lepădat fiii Sârbilor de Mântuitorul? în numele acelei nimicnicii care îşi zice „cultură,,. Ca şi cum cultura ar fi altceva decât lauda oamenilor cu faptele lor. Iar pe toate aceste, vremea le va risipi ca pe o pânză de păianjen, şi pământul le va acoperi laolaltă cu făuritorii lor cei lăudăroşi. Căci cultura Europeană va avea aceeaşi soartă pe care a avut-o orice cultură omenească. Acolo unde au ajuns cu adevărat marile culturi Egiptene, Fenikiene, Haldee, Persane, Elline şi Romane, acolo va ajunge şi va pieri fără răsunet şi cultura Europeană. Dar Cel ce este va dăinui, Cel ce a fost mai înainte de vremuri şi care va fi după vremuri, Veşnic, Fără-de-moarte, Atotputernic. Din dragoste pen¬tru nefericitul neam omenesc, El s’a întrupat din Fecioara Maria, s’a făcut om, a trăit cu oamenii treizeci şi trei de ani, a fost omorât de Evrei, iar a treia zi a înviat din mormânt şi s’a înălţat la ceruri.
El a descoperit omenirii adevărul la care oamenii nicicând nu ar fi putut ajunge singuri, i-a învăţat înţelepciunea, i-a adăpat cu dragoste, le-a dat un dreptar de vieţuire într’această viaţă pentru a se învrednici de viaţa cea veşnică în împărăţia cerurilor. Şi iată, oamenii cei păcătoşi şi întunecaţi s’au lepădat de El, de Cel ce este viu în veac şi dătător de viaţă, şi au înălţat în locul Lui cultura. Au înălţat, bieţii de ei, ceva schimbător şi trecător, tărcat ca un şarpe veninos, stăruitor ca o desfrânată, necruţător ca porcul mistreţ, viclean ca vulpea, sângeros ca lupul. Toate popoarele lumii au simţit acestea pe spinarea lor. Toţi pot da mărturie.
Oarecând, Apostolul Pâvel se plângea Evreilor care nu vieţuiau după legea lui Dumnezeu, zicând: Că numele lui Dumnezeu pentru voi se huleşte între neamuri. /Rom. 2:24/ în zilele noastre, Sfântul Pavel le-ar fi zis ereticilor şi atheilor Europeni: Numele lui Hristos din pricina voastră se huleşte între neamuri în toate părţile, şi în Africa, şi în India, şi în China şi peste tot. Căci se întâmplă cele spuse Evreilor de către Domnul: Şi au umblat dupre neamurile la care au mers, şi au spur¬cat numele cel sfânt al meu. /lez. 36:20/ Toate neamurile urăsc numele lui Hristos din pricina Creştinilor. Toţi îl alungă pentru că aud de la Creştini cum ei înşişi se leapădă de El în numele culturii lor, iar pe Apusenii botezaţi şi cultivaţi îi numesc diavolii albi. Pe urmele acelor diavoli albi, al acelor închinători la cultură, noii închinători la idoli, au pornit şi mulţi din fiii Serbiei. Lepădându-se de Hristos, ei au adus mânia lui Hristos asupra acestui neam al Sfântului Savva. Din această pricină, am fost aruncaţi în adâncul unei prăpăstii în¬tunecate, sângeroase şi înspăimântătoare.
Sârbilor, dacă nu vreţi să fiţi aruncaţi din nou într’o prăpastie şi mai întunecată şi înfricoşătoare, atunci să ştiţi că singura cale este să vă întoarceţi la Hristos. Peste tot să ştergeţi cuvântul „cultură” din ţara voastră, şi să puneţi în loc cuvântul „Hristos.”(Bibliografie: Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Ed. Predania, 2009,p.28-29)

One thought on “VORBE GRELE

  1. Poate ca din aceeasi sursa ni se trag si noua ponoasele… Constantin Noica punea bazele unei revolutii de aceaasi factura ca cea criticata de Sf. Nicolae Velimirovici. La Berlin, in 1943, cu numai 2 ani inainte ca Sf. Nicolae sa fie inchis ls Dachau si sa scrie ceea ce citati, Noica descria un plan de a face cultura romana o cultura majora, inlocuind Mintuitorul si eternitatea cu actualul, modernul, in inteles occidental si facind din cultura un scop in sine, poate un "idol" in sens biblic: "Economiceste si politiceste, culturaliceste ori spiritualiceste, simtim ca de mult nu mai putem trai intr-o Romanie patriarhala, sateasca, anistorica. Nu ne mai multumeste Romania eterna; vrem o Romanie actuala. Aceasta este framantarea pe care vreau sa v-o descriu pe plan de cultura." Adica sa caute si romanii lauda cu/pentru faptele lor, s-avem si noi falitii nostri.

    "Nu ne mai multumeste…" suna cam ca "Ce ca au zis [oare] Dumnezau sa nu mincati din lemnul gradinii?" (Gen. III, 1) Poate ca e doar ironic, dar destul de in directia programului revolutionar al lui Noica, faptul ca Institutul *Cultural* Roman se ocupa de desfiintarea istoriei romanilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *