Probabil pedeapsa cu închisoarea, pentru degradarea sau distrugerea unui sit arheologic, de care vorbeam în articolul de ieri vi s-a părut grea sau exagerată. Dar e prevăzută de lege aşa că nu discutăm.

Vreau să lămuresc acum aşa-zisele pierderi economice pe care le invocă unii şi alţii atunci când li se cere să scoată din circuit agricol monumentele istorice, respectiv siturile arheologice. Teoria datează din anii comunismului şi e trasmisă pe cale orală de la foştii secretari de partid, propagandişti de ieri până la directorii de azi. În cazul de faţă linia e directă, secretara de partid de ieri e directoarea de azi.

Pierderile agricole- o teorie fără fond

Opinia mea este aceea că pierderile agricole ar fi minime pentru statul român care se alege în cazul concret al Popinei Blagodeasca de 18 ha cu valoarea a câteva tone de grâu. Având în vedere că e concesionată primeşte doar valoarea concesiunii. In schimbul ei statul român pierde aşa cum voi arăta mai jos, valorificarea culturală, ştiinţifică, turistică a trei aşezări istorice.

Indivizii care susţin o asemenea teorie nu văd mai sus decât borşul din farfuria lor şi nici nu au habar de agricultura românească, deşi trăiesc într-o regiune agricolă. Cu o asemenea teorie poţi merge în Africa, în deşertul asiatic, în India suprapopulată, dar niciodată în România şi asta pentru că:

1) relieful echilibrat al ţării (aprox. 30% munte, 30% deal şi 30 % câmpie) permite efectuarea agriculturii privită cu toate ramurile sale (cultivarea pământului, creşterea animalelor, albinărit, viticultură, la care se adaugă piscicultura) pe toată suprafaţa ţării. Practic nu există zone din România în care să nu se poată desfăşura activităţi agricole.

2) Experienţa agricultorilor ne arată că producţia cerealieră este cea mai puţin atractivă din toate ramurile agriculturii. Cu siguranţă se câştigă mult mai mult din creşterea animalelor, albinărit, pescuit, etc.

3) Bărăganul istoric a fost al crescătorilor de animale şi nu al cultivatorilor deoarece este stepă, adică are un regim hidrografic lipsit de ape cu debit constant, apa freatică este la adâncime, ploile sunt puţine. La asta se adaugă clima specifică cu ierni aspre marcate de viscol şi veri caniculare. Nici măcar în perioada interbelică ţăranii din Bărăgan nu se lăsau înduplecaţi să cultive legume. Iar culturile cerealiere sunt de tradiţie modernă.

Mai adaug că vânturarea teoriei pierderilor agricole în momentul de faţă este o ipocrizie crasă. După ce agricultura României a fost pusă pe butuci de 20 de ani încoace prin tot felul de măsuri antiromâneşti, vii acum să plângi cu lacrimi de crocodil că vai lume, dacă nu cultivăm siturile arheologice se duce agricultura de râpă. Mizerabilii!

Doar că această gândire păguboasă nu e glumă. Proştii educaţi sunt periculoşi. Ea a stat la baza distrugerii Bălţii Ialomiţei spre a fi transformată în teren agricol. Niciodată investiţia făcută nu va fi amortizată de producţia cerealieră concretă obţinută de acolo. Ba mai mult s-a distrus tot echilibrul ecologic al zonei. Inundaţiile din 1970 venite după finalizarea lucrărilor au ras şapte dintre cele mai vechi sate din Ialomiţa. Balta Ialomiţei producea 2-3 milioane de kg. (aţi citit bine: milioane de kg.) peşte anual, fără nici o investiţie. Comparaţi valoarea acelui peşte cu sărăcia de cereale cu preţ ieftin ce se scoate azi după investiţii în tratare, chimizare, irigare etc. Starea de sănătate a sătenilor de pe baltă era mai bună decât a acelora din satele din câmpie. La asta se adăugau turmele de animale crescute tot în baltă. Erau sate înstărite. Să vă mai spun cum arată astăzi satele de pe baltă? Ar fi prea trist!
Dar astea sunt consecinţele activităţii proştilor ajunşi la putere, adică a proştilor educaţi.

Valoarea reală a Popinei Blagodeasca

Ca să înţelegem ce se pierde în cazul Popinei Blagodeasca trebuie să ştim ce se află concret acolo. Adică:

I. INFORMAŢIE ISTORICĂ INEDITĂ

1) Informaţie istorică inedită despre o aşezare neolitică de acum 5000 ani încadrată în cultura Gumelniţa şi evidenţiată momentan doar prin cercetări de suprafaţă. Cultura respectivă a ocupat doar o parte din sudul României şi Moldova şi face parte dintr-un areal care cuprinde în principal Balcanii. Deci numărul aşezărilor gumelniţene pe teritoriul României este limitat. Valorificarea ştiinţifică a aşezării prin cercetări arheologice sistematice ar aduce date despre planul aşezării, evoluţia istorică, ocupaţii, date de paleofaună şi floră. Se adaugă un patrimoniu mobil compus din diverse artefacte preistorice: unelte, vase, piese de uz casnic.

2) Informaţie istorică despre o aşezare getică. Fireşte că în Câmpia Română aşezările getice sunt foarte numeroase. Însă aceasta ar aduce un plus de informaţie despre geţii din apropierea Bălţii Ialomiţei. Evoluţia acestor aşezări aflate practic la graniţa cu Imperiul Roman aflat dincolo de Dunăre, provinciile Scythia Minor ( Dobrogea) şi Moesia (azi, parte din Bulgaria) este foarte importantă pentru studierea nu doar a culturii getice dar şi a procesului de romanizare, cheia formării poporului român.

3) Informaţie istorică inedită despre o aşezare medieval-timpurie încadrată cronologic în secolele VIII-XI şi care aparţine culturii Dridu sau vechi-româneşti. Doar două aşezări din epoca respectivă au fost cercetate integral în tot sudul României. Cele peste 50 de complexe arheologice (locuinţe, cuptoare în aer liber, gropi de bucate, segmente de palisadă unice până acum la nordul Dunării, şanţuri cu rol defensiv) pe care le-am cercetat integral în ultimii ani au furnizat date cu privire la planul aşezării, ocupaţiile, starea economică, evenimentele istorice precum şi un patrimoniu mobil compus din ceramică, piese de uz casnic, arme, podoabe etc. La acestea se adaugă date arheozoologice, carpologice şi de antropologie fizică.

Evul mediu-timpuriu a fost marcat de migraţii dar şi de apariţia în istorie a popoarelor europene actuale şi apariţia primelor state medieval-timpurii. Cercetările de care mă ocup pot aduce lămuriri şi asupra acestui aspect, inclusiv asupra aşa-zisei ,,Bulgarii de la Nordul Dunării,,.

4) Pe Popina Blagodeasca s-au aflat şi vestigii ale unei aşezări medievale, probabil satul Blagodeşti, menţionat în documente încă din 1508. Din păcate a fost distrus de lucrările agricole. Stratul medieval-târziu a fost de-a dreptul ras. Din el au mai rămas nişte gropi din care mai surprind doar partea inferioară şi material ceramic răspândit în stratul arabil. Acel strat va fi imposibil de recuperat şi el reprezintă doar o parte din stricăciunile produse de lucrările agricole pe Popina Blagodeasca. Şi celelalte aşezări au fost afectate aşa cum ne indică datele stratigrafice şi topostratigrafice.

Toate aceste date pot fi valorificate ştiinţific şi servesc la scrierea istoriei. Patrimoniul mobil şi de informaţie istorică poate fi valorificat expoziţional.
O parte din date merg la prelucrarea ştiinţifică cu privire la evoluţia mediului, a faunei şi florei din zonă, a modificărilor hidrografice şi climaterice, a diverselor evenimente istorice.

II. CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TURISTICĂ A ZONEI

De mulţi ani se încearcă introducerea în circuit turistic a ceea ce a mai rămas din legendara Baltă a Ialomiţei. Aflată la doar 4 km de Braţul Borcea, Popina Blagodeasca poate fi un punct de vizitare pentru turiştii interesaţi nu doar de pescuit.

In loc de concluzie. ,,Ce ştie ţăranul ce e ciocolata! Mănâncă hârtia, aruncă bucata,,.

In concluzie cred că este clar pentru toţi că ceea ce se câştigă prin exploatarea agricolă este net inferior pe lângă ceea ce se pierde. Rezultatele valorificării ştiinţifice şi culturale sunt incomensurabil mai mari. Doar în ţări înapoiate din toate punctele de vedere cu câteva kilograme de grâu poţi concesiona un sit arheologic cu un asemenea potenţial.

Dacă i-aş spune domnului Vâlcan, director al Direcţiei de Achiziţii şi Patrimonu din cadrul CJI, că îi dau eu câteva mii de kg de grâu cât câştigă el din concesiunea a 18 ha dar să îmi dea mie situl, să fac ce vreau acolo m-ar trimite la plimbare, aşa cum mi-a făcut şi când l-am invitat să vadă situaţia la faţa locului. Dar l-a concesionat unui investitor italian care anul trecut a cultivat floarea-soarelui, anul acesta grâu, la anul orez, când va definitiva problema canalului de alimentare.
Ca să nu mai spun că anul trecut cultura a fost chimizată aşa de tare că nu am mai văzut nici măcar un şoricel. Fireşte că aceasta va contribui la degradarea stratului arheologic. Dar ce mai contează când statul primeşte câteva tone de grâu. Unde? În ,,ţara holdelor şi-a pâinii,,.

Şi mai spuneţi că pedeapsa cu închisoarea este prea severă. Nu cred!