Parintele Mihai Andrei Aldea: Sfintii nostri ierarhi din prigoanele comuniste

M-am intrebat si eu, ca multi altii, de ce n-au fost canonizati inca sfintii romani din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumesti care ar explica acest lucru, ramane totusi o realitate duhovniceasca, superioara. Iar aceasta cuprinde si faptul ca sfintii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinti mari, foarte mari, care au facut si fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaste intregi, altii au oase care imprastie mireasma placuta si/sau picura mir, si unii si altii savarsesc vindecari si alte minunate semne… Aceste lucruri, si altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovnicesti a sfintilor marturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, dupa cum arata istoria Bisericii, este mai mult decat indestulatoare pentru a birui ceea ce teoriile lumesti gasesc drept explicatie pentru intarzierea canonizarii.

Si atunci?

Dupa „ceva vreme” de intrebare si rugaciune, am inteles, cred eu, cine intarzie canonizarea sfintilor inchisorilor[1].

De pe pamant – pentru ca de aici izvoraste, de fapt, oprelistea – mirenii si preotii care-i cinstesc pe sfintii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?

De dincolo, chiar sfintii inchisorilor. Si mai aburd, nu-i asa?

De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, in primul rand, canonizarile, sunt sfintii din prigoanele comuniste. Si o fac din multa dragoste de Adevar si din Dragostea cea adevarata ce impodobeste pe toti sfintii.

Ca sa intelegem lucrurile mai bine, cred ca trebuie sa incepem de la atat de frumoasa campanie „Din temnite spre sinaxare”. O campanie care isi propune sa ajute inceperea canonizarilor atat de mult dorite de popor. O campanie in care sunt alaturi, ca prima propunere de trecere in calendar, trei sfinti mari: mireanul Valeriu Gafencu, preotul de mir Ilarion Felea, preotul calugar (ieromonahul) Daniil de la Rarau. Toti trei, marturisiti ca mari mucenici, care au avut o mare iubire fata de oameni si o nesfarsita dragoste de Dumnezeu, care au fost cumplit chinuiti pentru acestea si au rabdat neclintiti pana la sfarsit. Foarte potrivit alesi, intr-adevar, daca…

Oare acum se intelege de ce sfintii inchisorilor sunt primii care tin, inca, in loc, propria lor canonizare?

Nu?
Continuare la Apologeticum

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *