DIALOGURI FUNDAMENTALE. O ALTĂ INTERPRETARE A MIORIŢEI

Domnul Ion Bădoi, director al săptămânalului Opinia Teleormanului a avut amabilitatea să îmi solicite un interviu pe teme fundamentale de istorie, cultură, naţiune. De aceea rubrica semnată de domnia-sa se numeşte dialoguri fundamentale şi nu că eu aş fi avut ceva fundamental de spus. Redau un fragment din dialog.
Ion Bădoi- Stimata Emilia Corbu, am început dialogul nostru cu un citat dintr-un articol pe care l-ati publicat într-o prestigioasa revista. Vorbiti despre faptul ca documente importante mentioneaza existenta vlahilor înca din acea perioada, desi sunt vecini de-ai nostri, unii considerati prieteni vechi si de nadejde, care sustin contrariu. Ce ne puteti spune?

Dr. Emilia Corbu- Nu toţi vecinii ne cunosc istoria aşa cum nici noi nu cunoaştem istoria lor. Iar, în curând, dacă disciplina istorie va avea o oră la două săptămâni, nu vom cunoaşte nici măcar istoria naţională. Chiar şi istorici străini nu cunosc bine istoria românilor, ce pretenţie să avem la oamenii politici care reprezintă diverse interese. Iar această necunoaştere se datorează nu lipsei de interes ci pur şi simplu pe de o parte a unui sistem educaţional din care istoria este scoasă treptat iar pe de altă parte agendei culturale a misiunilor româneşti în străinătate care pun accentul pe cultură şi nu pe istorie. Se promovează diverse festivaluri şi tradiţii şi mai puţin istoria naţională a popoarelor. Cred că se poate vorbi de o necunoaştere reciprocă a istoriei naţionale a românilor şi popoarelor vecine.

Ion Bădoi- Spuneti ca avem vesti despre vlahi înca din secolul VIII, într-un document pastrat la o mânastire de pe muntele Athos. Despre ce este vorba în acel document si cât de credibil este?

Dr. Emilia Corbu- Toate documentele istorice sunt credibile, însă istoricii nu se limitează la un document ci le analizează comparativ, aşa încât dacă un document conţine o viziune subiectivă, acest lucru va reieşi din context.
Mă întrebaţi probabil de un document păstrat la mănăstirea Kostamonitu din Muntele Athos de unde aflăm că în timpul împăraţilor iconoclaşti, deci pe la 800 (criza iconoclastă a luat sfârşit în 853) vlahorinhinii (vlahii din valea râului Rinchos, din NE pen. Calcidice) şi sagudaţii (nume derivat de la mantalele lungi de lână pe care le purtau) au cucerit Bulgaria, Macedonia şi au pătruns în Sf. Munte cu toţi pruncii şi femeile lor. Opinia mea este că e totuşi o menţiune târzie a vlahilor. Cu siguranţă se aflau acolo din secolele anterioare şi doar conflictul deschis şi acţiunile militare i-au adus în atenţia istoricilor. Dintr-o analiză comparativă pe care am efectuat-o pe 60 de izvoare bizantine din sec.VII-XIV în care erau menţionate populaţii la Dunărea de Jos, a reieşit o situaţie foarte interesantă. Volumul de informaţie fiind foarte mare m-am gândit să selectez doar acele informaţii referitoare la următoarele categorii: războaie, alianţe, pace, răscoale, ocupaţii, obiceiuri, creştinism, relaţii cu alte popoare.
Am constatat că 50% dintre acestea menţionau pe bulgarii sosiţi la sudul Dunării în 684, adică în sec.VII, în timp ce doar 42,2% vorbeau de vlahii care erau autohtoni. Situaţia se datora deselor conflicte şi războaie bizantino-bulgare. Or, istoricii consemnau cu prioritate războaiele şi de aceea bulgarii au fost menţionaţi des. Insă dacă analizăm criteriul ,,creştinism,, factorul cel mai puternic de integrare în lumea bizantină, observăm că vlahii sunt pe primul loc, menţionaţi constant în cele mai multe documente cum ar fi: ,,Ştiri referitoare la organizarea bisericească a vlahilor balcanici,, (sec.X), ,,Vlahi la Athos,, (sec.XI-XII), Typica (sec.XI-XII), Ioan Katrares. Cel mai interesant este ,,Un decret al Împăratului Alexios I,, din februarie 1094 în care sunt menţionate două stâni, una numită Râmniţa a lui Stan şi o alta gospodărită de copii lui Radu cel Şchiop şi a lui Păducel, stâni care sunt date vlahilor Mănăstirii Sf. Atanasie.Ce nume frumoase, nu-i aşa?

Ion Bădoi- Cine este acest celebru Kekaumenos care spune ca “Neamul vlahilor este cu totul necredincios si spurcat, neavând credinta dreapta nici fata de Dumnezeu, nici fata de împarat, nici fata de ruda sau de prieten, ci umbla pe toti sa-i însele si minte strasnic si fura mult”? Ce-l mâna pe el în lupta, ca sa preluam o celebra întrebare? Ce interese reprezinta?

Dr. Emilia Corbu- Pentru noi Kekaumenos este unul dintre numeroasele izvoare istorice şi atât. Ca personaj istoric a fost un nobil bizantin care a trăit în secolul X, a cărei familie a căzut în dizgraţia împăratului datorită cuscrului său Niculiţă Delphinas care a condus o răscoală a vlahilor din Elada. Acest fapt l-a făcut pe el să scrie o diatribă împotriva vlahilor de unde aflăm vrute şi nevrute. Însă ca sursă istorică şi ca personalitate umană este dovada cea mai elocventă că în toate epocile istorice popoarele sunt descrise subiectiv în funcţie de documentaţia autorului, de interesele sale, de destinaţia operei, în definitiv. Kekaumenos a beneficiat de o documentaţie de primă mână. Bunicul lui, Niculiţă cel Bătrân fusese numit de împărat un fel de guvernator peste toţi vlahii din Elada. El a scris din interese personale. De a salva onoarea familiei. Răscoala fusese învinsă şi Niculiţă Delfinas se afla la închisoare. În Bizanţ, dacă o familie cădea în dizgraţie risca să îşi piardă domeniile, averile sau chiar să fie exilată. El aruncă toată vina pe vlahi pe care îi prezintă ca un popor care fură mult şi minte straşnic şi de vreme ce se trag din dacii lui Decebal care au luptat până la moarte împotriva romanilor, se înţelegea să sunt mereu răzvrătiţi.

Ion Bădoi- Acelasi Kekaumenos ne mai vorbeste si de originea vlahilor si nu avem motive sa nu-l credem, mai ales ca nu este unul din prietenii vlahilor: “Loviti cu razboi de împaratul Traian si înfrânti deplin, au fost supusi de acesta, iar regele lor numit Decebal, a fost ucis si capul i-a fost înfipt într-o sulita în mijlocul orasului romeilor. Caci acestia sunt asa numitii daci zisi si besi”. Ce le putem spune celor care contesta originea daco – romana a vlahilor, stimata Emilia Corbu?

Dr. Emilia Corbu- Ştiu că există opinia că sunt urmaşi ai tracilor. Insă dacii erau o ramură a tracilor. Prin urmare tot acolo ajungem. Eu tind să îl cred pe Kekaumenos în privinţa originii vlahilor sud-dunăreni. Bizantinii obişnuiau să cerceteze originile popoarelor care se aflau în graniţele Imperiului şi să respecte datinile fiecăruia. Cel puţin aşa ne lasă să înţelegem împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul într-o lucrare scrisă în 952, o carte adresată fiului său Romanos. Il sfătuia că este bine ca ,, fiecare popor ale sale să le ţină,,.
Celor care contestă originea daco-romană a vlahilor le recomandăm să se documenteze mai bine.

Ion Bădoi- O frumoasa poveste vorbeste despre Biserica Maicii Domnului din Vlaherne – Blachernae, ca fiind construita de vlahi în Constantinopol, Istanbulul de astazi. Daca este adevarat ca a fost construita de vlahi, în jurul anului 450, iar crestinarea vecinilor actuali, bulgari si sârbi, s-a realizat dupa 300 de ani de la construirea acestei Sfinte Biserici( oare de unde-i vine numele???!!!), putem sa vorbim despre vlahi (daco-romanii de fapt), ca despre “un popor deja format” înca din acele timpuri?

Dr. Emilia Corbu- Da, ştiu că există această tradiţie. Însă procesul de etnogeneză al popoarelor, nu doar al românilor, este un capitol care şi azi dă bătaie de cap istoricilor. Izvoarele istorice menţionează aceste popoare ca deja formate, fără să se precizeze originile lor. Iar când totuşi se menţionează ca în cazul lui Kekaumenos, atunci ralatarea are un aer de legendă, fără a se oferi multe explicaţii. Apoi denumirea unui popor e uneori un lucru distinct de structura lui. Cu siguranţă vlahii din secolul IV nu mai erau aceeaşi cu vlahii din sec. X, dar aveau în comun o istorie, o limbă, ocupaţii şi obiceiuri. Existau cu siguranţă şi multe diferenţe şi tocmai acestea definesc procesul de etnogeneză.

Ion Bădoi- Va propun un nume care nu prea a fost amintit în cursurile de istorie în ultimii 70 de ani: Vlahul Ionita Caloian. Nici despre Taratul vlaho – bulgar nu s-a pomenit mare lucru, desi sunt pagini de istorie care ne apartin. Va ascult cu atentie…

Dr. Emilia Corbu- Ba, s-au spus dar nu în media. Sunt istorici care au scris şi cărţi pe tema asta. De pildă, în 1989 Institutul de Studii Sud-Europene din Bucureşti a publicat la Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică o culegere de studii cu titlul ,,Răscoala şi statul Asăneştilor,,. Şi acesta este un mic exemplu. Tema aceasta beneficiază de o bibliografie destul de bogată. Istoricii şi-au făcut datoria şi au cercetat. Dacă mass-media şi diplomaţia nu au valorificat aceste studii este problema lor. Bulgarii îl prezintă pe Ioniţă ca fiind bulgar sau cel mult cuman. A avut o domnie destul de frumoasă şi marcată de momente importante. Menţionez doar faptul că atunci când Imperiul Bizantin a fost cucerit de latini în timpul Cruciadei din 1204 el s-a opus şi cu sprijinul cumanilor de la Nordul Dunării pornise chiar o campanie împotriva latinilor. Este cel care a adus moaştele Sf. Paraschiva aflată acum la Iaşi şi mult îndrăgită de români, de la Constantinopol la Târnovo, capitala celui de-al doilea Ţarat Bulgar.

Ion Bădoi- Nici despre vlahii Petru si Asan nu ni s-a spus foarte multe. Iata, fiind nevoiti sa mearga dupa ajutor, într-o anumita perioada a existentei lor, au trecut Dunarea la fratii din nordul fluviului, dovada concludenta ca aveau legaturi trainice si de durata. Este adevarat, s-au întors cu ajutor din partea cumanilor si au înfiintat al doilea Tarat vlaho – bulgar. Se pare ca semnele trecerii cumanilor peste teritoriul si istoria actualei Românii sunt destul de consistente, concludente si, în ultima perioada, de necontestat. Care este parerea Domniei Voastre, stimata dr. Emilia Corbu?

Dr. Emilia Corbu- In ultima perioadă au ajuns în mass-media dar istoricii le-au cunoscut dintotdeauna şi chiar au scris despre ele, începând cu Nicolae Iorga, Pavel Chihaia şi mulţi alţii. Chiar şi în manualele de istorie din timpul comunismului se spunea despre nişte migratori care s-au topit în massa autohtonă. Iar la facultate erau studiaţi mai pe larg. Istoricii specialiştii pe epocile respective i-au studiat în detaliu. De pildă, regretatul arheolog Petre Diaconu a scris în anii 70 două cărţi în franceză despre pecenegi şi cumani.
Prin urmare prezenţa lor dovedită de izvoarele literare şi arheologice este de necontestat.
Dar prezenţa la un moment dat nu implică neapărat şi participarea la etnogeneza românească. Sunt două lucruri diferite. Etnogeneza unui popor e mai mult decât o simplă asimilare culturală a diverselor grupuri etnice.Asimilarea în sine este un proces care implică un timp îndelungat, o compatibilitate culturală, împletirea unor interese. De pildă, ţiganii sunt menţionaţi de 400 sute de ani pe acest teritoriu şi nu i-a asimilat nimeni.
Cumanii şi vlahii aveau ocupaţii similare, bazate în principal pe păstorit. Vlahii practicau păstoritul transhumant fiind legaţi de deal şi munte. Cumanii aveau o cultură de stepă şi practicau păstoritul semi-nomad. Au avut un stat puternic. Erau cineva în Eurasia. Ca toate popoarele de stepă erau războinici de temut. Ca toate poporele legate de munte vlahii aveau o rezistenţă mare. De aici colaborarea şi încrederea reciprocă manifestată în momente importante.

Ion Bădoi- Venerabilul istoric Neagu Djuvara „arunca în aer” un fragment important de istorie româneasca: întemeierea Tarii Românesti este opera unui cuman! Negru Voda a fost cuman?

Dr. Emilia Corbu- Şi Iorga credea la fel. Întemeierea unei ţări nu înseamnă trei vorbe scrise pe hârtie. O ţară medievală e sinonimă cu un stat modern. E un proces complex care implică un popor capabil să ducă în spate un aparat de stat, o elită capabilă să asigure administraţia şi organizarea ţării, o armată care să apere ţara, un context internaţional propice care să recunoască acea ţară. Toate acestea nu pot fi opera unui singur om, oricât de puternic ar fi acesta. Raţionamentul aplicat în situaţia de care m-aţi întrebat a fost urmtătorul. S-a emis ipoteza că Basarab I ar fi acelaşi personaj cu legendarul Negru-Vodă. Dacă această ipoteză este valabilă atunci, de vreme ce Basarab e un nume cu rezonanţă turanică veche, atunci Negru-Vodă e cuman. Deci s-a pornit de la etimologia unui nume şi nu de la un izvor istoric concret. Dar raţionamentul e corect, însă ipotetic.

Ion Bădoi- Cumanii albi, cumanii negri…Desi au stat mai putin decât pecenegii prin locurile noastre, cumanii ne-au lasat denumiri pe care le rostim aproape zilnic, fara sa ne mai gândim la provenienta lor: Teleorman, Baragan, Coman, Comanesti etc. Tot Neagu Djuvara afirma ca sute de ani Muntenia a fost numita „Cumania” pe hartile europene, iar daca n-ar fi fost trimisi „la plimbare” de catre mongoli, cumanii si-ar fi întemeiat aici…Cumania! Deja simtim istoria tremurând…Ce sa mai credem, stimata Emilia Corbu?

Dr. Emilia Corbu- De ce să tremure istoria? Nu înţeleg! Alb şi negru înseamnă sud şi nord, sunt puncte cardinale. Vorbim de o istorie de acum o mie de ani, pe când predomina traiul nomad şi semi-nomad şi mai puţin sedentar.
Pecenegii au stat foarte puţin pe aceste locuri, în jur de 100 de ani, au trecut la sudul Dunării în secolul XI şi au fost scoşi din istorie definitiv de alianţa bizantino-cumană la Lebunion în 1091. Deci pecenegii au dispărut. Că au mai rămas grupuri colonizate în Ungaria este altă poveste. Despre cumani avem date că au venit, au staţionat o perioadă lungă şi nu au mai plecat nicăieri. Şi nici nu au dispărut. Au fost asimilaţi în Ţările Române, Ungaria şi probabil în Macedonia unde grupuri târzii au fost colonizate de bizantini. Mongolii au învins Cumania din Eurasia, la Kalka în 1223, obligându-i să se retragă în Europa. Iar invazia mongolă din 1241 care a atins şi Europa de Est, a vizat state organizate bine cu oraşe, cum era Ungaria, spre care s-au îndreptat direct fără să îşi irosească forţele pe cale prin atacuri inutile.
Cumanii aveau o cultură de stepă destul de avansată şi au ocupat doar regiunile de stepă. Bărăganul e limita stepei eurasiatice, de aceea aici au fost menţionaţi până târziu.
Nu cred că şi-ar fi putut întemeia aici Cumania pentru că România are doar 30% stepă, restul sunt munţi şi dealuri. O cultură formată în sute de ani nu poate fi reorientată în 50 de ani. Tehnicile lor de luptă erau adaptate stepei şi nu muntelui. De aceea erau şi războinici atât de buni. Stepa te obligă să fii mereu la vedere. In munte poţi organiza o rezistenţă, însă în stepă trebuie să lupţi rapid şi cu viclenie. Or, dacă nu ştiai să lupţi, în Asia medievală, nu existai. Or, ei au avut un stat întins şi puternic. Au fost un popor mare.

Ion Bădoi- Dupa venirea slavilor, neinvitati, desigur, în secolul VII, la sud de Dunare, populatia daco – romana bastinasa a fost separata, dar nu înstrainata, de cea de la nord de Dunare. Niciodata Dunarea nu a fost granita între frati, legaturile fiind permanente. Limba româna vorbita la sud de Dunare este una cu accente muntenesti, oltenesti si banatene, cu influente slave, inerente dupa o perioada de prelung asediu slav, o dulce si blânda Limba româna. Vorbitorii ei ,de pe valea Timocului si valea Moravei, nu sunt recunoscuti ca fiind români…

Dr. Emilia Corbu- Opinia mea este că nu slavii au separat vlahii de la nordul Dunării de cei de la sud ci mai degrabă Primul Ţarat Bulgar din secolul IX-X. Slavii locuiau pe atunci în Sclavinii care nu aveau proiecte de cucerire iar statele întemeiate de ei la Dunărea Mijlocie erau destul de slabe, dovadă că au intrat sub dominaţia principilor germani. Bulgarii însă au întemeiat un stat puternic, cu administraţie, armată, legi, a ocupat temporar Avaria de la Dunărea Mijlocie. O dovadă a acestui conflict este şi aceea că nişte vlahi chervanagii în anul 976 au ucis la locul numit Stejarii Frumoşi, intre Castoria şi Prespa, pe David, fratele lui Samuel, ţarul Bulgariei aşa cum ne spune Georgios Kedrenus. Deci, undeva vlahii care făceau comerţ erau nemulţumiţi de noua stăpânire bulgară.
In ziua de azi, nu sunt recunoscuţi ca fiind români pentru că în documentele istorice sunt menţionaţi cu numele de vlahi şi nu trebuie să se ruşineze de acest nume. Insă indiferent că se numesc vlahi sau români ei trebuie să beneficieze de drepturile conferite minorităţilor, inclusiv păstrarea şi cultivarea limbii naţionale. Aceasta nu este o problemă de istorie ci de respectare a drepturilor omului.
Vreau să adaug că pentru slavii din Moravia, bizantinii au inventat alfabetul chirilic pentru a traduce Biblia in limba lor. Asta se întâmpla pe la anul 800. Şi a venit Constantin, filosoful din Tesalonic ca să le vorbească slavilor pe limba lor despre Hristos. Deci, în urmă cu 1200 de ani, Imperiul Bizantin sau Romania cum se numea pe scurt, respecta dreptul slavilor de a-l preamări pe Hristos în limba lor şi i-au sprijinit în acest sens. Sârbii de azi, care impun limba lor în bisericile româneşti, sunt dincolo de civilizaţia creştină.

Ion Bădoi- “Noi românii nu avem nici un motiv sa idolatrizam Istoria. Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamântul (…). De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul dintre “neamurile cele mai numeroase din lume”, si praful s-a ales de el; nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Românie de trei ori mai mare decât Dacia, si, ‘vicisitudinile Istoriei’ au sfarâmat-o definitiv”.( Mircea Eliade -“Caderea în istorie”).
Corect, nu trebuie sa ne idolatrizam Istoria, dar este imperios necesar sa ne-o cunoastem. Asa cum este ea. Nu trebuie sa ne mai scrie altii istoria! Apropo, stimata doamna dr. Emilia Corbu, cine ne mai scrie istoria?

Continuare la Opinia Teleormanului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>