DIALOGURI FUNDAMENTALE (II). O ALTĂ INTERPRETARE A MIORIŢEI

Ion Bădoi- “Noi românii nu avem nici un motiv sa idolatrizam Istoria. Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamântul (…). De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul dintre “neamurile cele mai numeroase din lume”, si praful s-a ales de el; nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Românie de trei ori mai mare decât Dacia, si, ‘vicisitudinile Istoriei’ au sfarâmat-o definitiv”.( Mircea Eliade -“Caderea în istorie”).
Corect, nu trebuie sa ne idolatrizam Istoria, dar este imperios necesar sa ne-o cunoastem. Asa cum este ea. Nu trebuie sa ne mai scrie altii istoria! Apropo, stimata doamna dr. Emilia Corbu, cine ne mai scrie istoria?

Dr. Emilia Corbu – Istoria ca fenomen este scrisă de conducătorii statelor, de cei care deţin puterea.
Istoria ca ştiinţă e scrisă de istorici. Şi unii, şi alţii depind de o serie de necunoscute.
A cunoaşte istoria ţine la un moment dat de supravieţuire. Pentru orice proiect, fie unul politic, fie unul economic, fie divertisment, dacă faci o incursiune în istoria situaţiei respective poţi afla extraordinar de multe lucruri care pot orienta, inspira, pot oferi soluţii. Deci istoria are un aspect foarte pragmatic. Dacă patru ore pe săptămână se studiază matematică şi doar una istorie, vom fi pricepuţi la maşini dar nu vom şti niciodată să ne orientăm în viaţă şi în lume. Istoria este un instrument de orientare în timpul istoric şi în spaţiul social. Iar timpul istoric nu corespunde timpului astronomic măsurat de ceas. Deci istoria este un instrument de cunoaştere nu un altar la care să ne idolatrizăm strămoşii. Are aplicaţii practice, concrete, nu sunt poveşti de odinioară.
Vreau să spun că istoria nu este doar o carte, un manual, nişte reguli. Există o istorie politică, o istorie economică, socială, culturală, militară, etc. etc. Ca să scrii istoria trebuie să le cunoşti pe toate acestea, altfel nu ai ce istorie să scrii. Dacă cei care ne conduc nu sunt conştienţi că ei ne scriu de fapt evoluţia istorică prin măsurile care se iau şi care trebuie să corespundă unui traseu prestabilit în sute de ani, atunci ei nu vor scrie o istorie ci un jurnal de bord. Adică lucrurile vor fi fragmentate, rupte, fără coerenţă. Nici comuniştii nu au ştiut istorie, de aceea perioada lor este o ruptură în evoluţie, o improvizaţie.

12.Ion Bădoi- „Un popor moare atunci când oamenii care îl formeaza nu mai iubesc acelasi pamânt si nu mai vorbesc aceeasi limba, când nu mai participa la aceeasi istorie si nu mai au acelasi destin”. Ma-nfioreaza cuvintele dvs. Sunt adevarate, dar si…actuale. Încotro mergem?

Dr. Emilia Corbu – Incotro, mergem? Este o întrebare pentru cei care ne conduc. Ei pot răspunde dacă au sau nu un proiect naţional pentru acest popor sau dacă au doar un proiect european aşa cum vedem zilnic din legislaţie.
Din cărţile publicate recent reiese tendinţa de reinterpretare a noţiunii de popor, de etnie. Se încearcă impunerea ideii că poporul este un fenomen social şi nu istoric. Sunt indivizi care merg până acolo şi scriu că naţiunile au apărut în secolul XIX. Adică se face confuzia între statele naţionale care sunt o formă de organizare temporară, dovadă că de-a lungul istoriei au evoluat sub diferite forme şi naţiunea, poporul sau etnia care este într-adevăr o formă de organizare socială dar care are parametrii istorici, lingvistici, teritoriali, culturali de necontestat.

13.Ion Bădoi- Stimata doamna Emilia Corbu, ce mai înseamna sa fii român? Este o întrebare pe care o repet obsesiv si va întreb direct, fara menajamente, mai ales ca traversam o perioada în care, de ce sa nu recunoastem deschis, a fi român, mai ales în anumite zone geografice, dar si culturale, reprezinta un risc maxim, un pariu cu propria existenta…

Dr. Emilia Corbu – A fi român înseamnă acelaşi lucru cu a fi german, francez sau egiptean. Răspunsul nu constă din vorbe ci din fapte. Cel mai clar răspuns la întrebarea aceasta l-a dat proorocul Moise. Ştiţi că el fusese crescut de fiica faraonului, avea o cultură egipteană, era pe o treaptă socială. Pe atunci evreii erau în robie la egipteni. Şi într-o bună zi a văzut un rob israelit bătut de un egiptean. A luat o piatră şi l-a omorât pe egiptean. Prin asta a dovedit el că era israelit şi de atunci întreaga viaţă i s-a schimbat. Deci, el a avut milă de poporul lui. Şi asta înseamnă să fii român, azi. Să ai milă de poporul tău.

14.Ion Bădoi- O alta întrebare pe care o adresez si mi-o adresez cu cerbicie. Tot acest calvar îndurat de românii aflati în ţări unde nu li se recunoaste nici cel mai elementar drept, acela de a se ruga într-o biserica în propria limba, se datoreaza si fratilor din Patria mama, prea indiferenti, prea adânc ratacitori în propria nelamurire istorica…Este românul, asa cum am mai spus, prea rabdator cu propriul destin? Suntem un popor „iremediabil mioritic”?

Dr. Emilia Corbu – Mioriţa nu are nici o treabă cu ce se întâmplă azi cu noi. In Mioriţa este vorba de atitudinea în faţa morţii, presupusei morţi, că nu ştim dacă chiar a fost omorât. Nu este vorba de atitudinea în faţa vieţii. Deşi cei care ştiu să aibă o atitudine demnă în faţa morţii ştiu să fie demni şi în viaţă. Dar dacă tot vorbiţi de Mioriţa eu cred că nu a fost prea bine interpretată. Acolo nu e nici o resemnare. Este realism şi credinţă. O oaie îi spune unui cioban că cei doi tovarăşi de drum ai lui vor să îl omoare. Ciobanul avea trei variante de scăpare:
a) să fugă. El se afla ,,pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,,. Plaiul este un loc înalţat şi raiul ştim cu toţii că e locul drepţilor. Unde poţi fugi dintr-un colţ de rai? Evident, undeva unde nu e rai. Adică în iad.
b)să se apere. Însă erau doi criminali iar el era departe de lume. Prin luptă dreaptă nu îi putea învinge, deci trebuia să-i omoare pe rând prin viclenie. Prin urmare devenea şi el un criminal, chiar dacă se apăra. Dar dacă între timp cei doi se răzgândeau şi atunci fapta lui devenea crimă fără motiv ?
c) să intre în dialog cu criminalii. Ce credeţi că poate ieşi dintr-un astfel de dialog? Ce a ieşit din dialogul poporului român cu comuniştii? Omul recent lipsit de valori fundamentale. Sfinţii Părinţi ne învaţă să nu intrăm în dialog cu răul sau cu ispita nici măcar la nivelul gândului.
Prin urmare singura lui opţiune era să moară demn în credinţa lui în care moartea era nunta cu marea crăiasă, a lumii mireasă. Ca ciobanul din Mioriţa au murit toţi cei care au suferit pentru Hristos, adică pentru credinţa lor, în temniţele comuniste. Şi să ştiţi că au învins, de aceea se vorbeşte despre ei şi azi, despre unii ca eroi, despre alţii ca sfinţi.
De aceea Mioriţa nu înseamnă resemnare.Pentru că poporul a refuzat să fie ca ciobănaşul din Mioriţa, a ajuns acum ca în Ţiganiada. A fi demn în credinţa ta până la moarte e mesajul Mioriţei, de a nu fugi din rai, de a nu intra în dialog cu criminalii.
Ca să revin la întrebarea dvs. Aş vrea să fim un popor iremediabil mioritic, însă mi-e teamă că am devenit un popor de laşi, de fugari, de oameni ai dialogului sterp, fără fapte.

15.Ion Bădoi- În încheierea dialogului nostru, va rog sa adresati câteva cuvinte cititorilor „Opiniei Teleormanului”, dar si promisiunea unui nou dialog.

Dr. Emilia Corbu – Vreau să le spun că nu e de ajuns să aibă opinii ci mai trebuie să şi lupte pentru ele. Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie.

Preluat de la OPINIA TELEORMANULUI

A consemnat
Ion BADOI

One thought on “DIALOGURI FUNDAMENTALE (II). O ALTĂ INTERPRETARE A MIORIŢEI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>