Aproape 200 de spitale, mari şi mici, reprezentând aproape jumătate din numărul de spitale din România vor fi desfiinţate începând cu 1 aprilie. Măsura e criminală pentru o ţară aflată în pragul sărăciei şi pentru care spitalele particulare sunt inaccesibile. Cele 200 de spitale sunt închise din lipsă de fonduri şi nu de dotări cum lasă să se înţeleagă. Dacă nu ar fi avut dotări nu ar fi funcţionat până acum. Situaţia este critică şi în judeţul Ialomiţa a cărei lungime de peste 100 km făcuse necesară încă din secolul XIX prezenţa a cel puţin patru spitale pentru partea de est, centrală, de sud şi de vest a judeţului. Unde mai pui că în Ialomiţa se află peste 100 de sate vii, numărul locuitorilor din oraşe fiind redus, fapt care complică serviciul de ambulanţă.

Revin însă la situaţia relativ bună şi patrimoniul multora dintre ele. In toate ţările europene există spitale confesionale, cu regim privat, al diverselor ordine religioase.
Acum ar fi momentul ca Biserica Ortodoxă Română să salveze câteva dintre spitalele aflate pe lista neagră şi să le confere un regim privat de spitale ortodoxe, în care pacienţii să fie trataţi conform medicinii creştine. Este o ocazie unică. Astfel ortodoxia ar putea avea propriile unităţi spitaliceşti, absolut necesare pentru vremurile grele ce vor veni. Tot personalul ar fi creştin-ortodox iar terapia ar fi combinată cu programul de rugăciuni, sf. masluri şi post.

Deasemenea şi statul ar avea de câştigat dacă ar concesiona pe cel puţin 50 de ani la un preţ modic aceste unităţi în loc să le abandoneze sau să le transforme în cămine de bătrâni, care oricum există în aproape fiecare localitate.

Deasemenea ar fi necesară o modificare legislativă care să permită fiecărui cetăţean să direcţioneze o parte din fondul de sănătate pe care îl plăteşte la stat către spitalul preferat.
Voi ce ziceţi?