CE MAI CITIM? CE MAI GÂNDIM?


CE MAI CITIM? CE MAI GÂNDIM?

Sunt puţine profesiile care mai mult sau mai puţin, în funcţie de conjunctură, te fac să te gândeşti la moarte, mai precis spus să o studiezi. Arheologia este una dintre ele. Deşi gândul la moarte te înţelepţeşte după cum spunea Sf. Ioan Gură de Aur, totuşi arheologii nu au dovedit niciodată că ar fi mai înţelepţi decât alţii, ceea ce înseamnă că vorbele sfântului se aplică doar creştinilor. Şi de-ar sta cu moartea la masă, păgânii tot păgâni rămân.

Cert este că anul acesta va trebui să finalizez studiul cu privire la scheletul uman descoperit într-o groapă de bucate de la Vlădeni-Popina Blagodeasca. L-am numit Arcibald. Aştept rezultatele cercetărilor antropologice efectuate cu generozitate şi acribie de Gabriel Vasile de la MNIR. Sunt foarte importante. Aşa cum e, Arcibald este singurul ,,om,, care a mai rămas în aşezare. Şi singurul (dintre cele 1500 morminte de inhumaţie descoperite în sudul României) care a fost înmormântat într-o groapă de bucate. Şi tot singurul individ care a fost pus cu faţa în jos. Însă, s-a întâmplat să mai vadă o dată soarele, cum spun babele, şi asta într-un mod destul de interesant. Pentru că l-am descoperit la finalul campaniei din 2009, la pregătirea scheletului pentru antropologie rămăsesem singură. A venit să mă ajute colegul meu, Radu Coman.

Era o zi înnorată de octombrie şi ne temeam să nu înceapă ploaia mai ales că tot atunci trebuia să îl scoatem din groapă. Aşa că am început demontarea os cu os. Eu am început de la cap şi Radu de la picioare. Tot eu care eram aproape de scări scoteam pachetele sus. Şi pentru că eram singuri pe tot câmpul nu a mai avut cine să imortalizeze momentul. Pentru că spaţiul în care lucram era destul de strâmt i-am scos capul afară pentru a-l ambala ţinându-l cu faţa în sus. Şi atunci printr-un ochi de nor a apărut un soare puternic ca de vară, aproape orbitor. Şi aşa Arci al nostru a mai văzut odată soarele, minunându-mă şi eu de această întâmplare. După ce i-am ambalat capul soarele a intrat în nori şi nu a mai ieşit deloc toată ziua.

Până la sosirea rezultatelor mă documentez. În afară de bibliografia arheologică privitoare la cele 1500 de morminte de inhumaţie m-am gândit că ar fi bine să parcurg şi ceva bibliografie etnografică cu privire la ritualuri funerare. Aşa am descoperit cartea Adinei Rădulescu ,,Rituri de protecţie în obiceiurile funerare româneşti,, publicată în 2008 la Editura Saeculum, în colecţia Mithos.
In cazul concret studiat de mine mă ajută oarecum indirect prin aceea că ne oferă o imagine coerentă asupra unei categorii de ritualuri funerare, acelea de protecţie. Superstiţiile, leacurile băbeşti, tipicurile şi ,,canoanele,, care azi par de neînţeles şi sunt catalogate drept păgânisme se arată a fi în urma studiului de specialitate parte integrantă a unui sistem de gândire logic şi coerent în care moartea este doar o trecere de la o viaţă la alta.

Cartea se parcurge oarecum greu datorită limbajului elevat al autoarei, vocabularului de specialitate care constat că este foarte divers şi elaborat şi nu în ultimul rând subiectului cu totul inedit pentru cercetarea etnografică românească. Autoarea face întotdeauna distincţie între practicile şi riturile magice străvechi şi cele creştine cum ar fi de pildă practicile şi riturile de uşurare a morţii, parte a riturilor de protecţie prefunerară. Aceeaşi distincţie se observă, chiar dacă nu este explicită, şi în celelalte capitole care tratează riturile de protecţie funerară şi postfunerară.

Sinceră să fiu nu mă aşteptam ca acest subiect să fie atât de vast şi să aibă manifestări atât de diferite, multiple şi cu interpretări atât de profunde. O surpriză a fost deasemenea păstrarea şi practicarea multor rituri până în zilele noastre.
Deasemenea interesant este că pe lângă credinţele arhaice şi-au făcut loc şi credinţe mai noi, de 200-300 de ani, urmare a epidemiilor de ciumă care au marcat societatea medievală.

A fost o noutate pentru mine să aflu că tradiţia românească are o atitudine ambivalentă faţă de moarte. Adică pe de o parte se observă un cult al morţilor dus uneori până la sanctificare iar pe de altă parte morţii erau consideraţi impuri, asemenea şi casa în care se aflau şi persoanele care îi atingeau. Ideea este însă foarte străveche şi chiar dacă autoarea nu precizează şi nu face trimitere este similară cu necurăţia morţilor menţionată repetat în cărţile Vechiului Testament (Leviticul, Numerii). De aceea este posibil ca această atitudine să fi venit pe filieră creştină, credem noi, decât ca urmare a fricii de moarte cum consideră ea.

In fine, ar fi multe se spus, dar închei prin a saluta prezenţa acestui studiu ştiinţific amplu şi documentat în cercetarea etnografică românească.

9 thoughts on “CE MAI CITIM? CE MAI GÂNDIM?

  1. Portia de intelepciune incepe cu gandirea la moarte: "gândul la moarte te înţelepţeşte după cum spunea Sf. Ioan Gură de Aur".

    Frumos

    Doamne ajuta

  2. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu se spune in Pildele lui Solomon.
    Moartea ne invata doar limita, masura. Ori fara masura nici macar o haina nu poti croi, daramite o viata.

  3. "Moartea cerebrală,, dovedeşte că nu creierul este cel care comandă cu adevărat trupului, deşi ştiinţa actuală asta ne învaţă, ci sufletul este cel care dirijează activitatea tuturor organelor, inclusiv a creierului."

    Serios, doamna cercetator stiintific?

  4. Adevarat. Cand am scris ma gandisem la parintele Cleopa si la ce spunea sfintia sa in legatura cu cele doua ziduri, pe care sa le avem pururea in fata noastra.

    Doamne ajuta

  5. Buna seara,
    O sa imi cer scuze din nou ca va scriu pe un subiect la care nu gasesc rezolvare si care nu are legatura cu ce scrieti dv. Stiti cumva o traducere in limba engleza cumva a stravechii Descriptio Moldaviae? Ori poate ati dat in vre-o lucrare printre cele parcurse de traducerea fragmentului ce se refera la: "Dragostea ce avem pentru patria noastră ne îndeamnă pe de o parte să lăudăm neamul din care ne-am născut şi să înfăţişăm pe locuitorii ţării din care ne tragem, iar pe de altă parte, dragostea de adevăr ne împiedică, într-aceeaşi măsură, să lăudăm ceea ce ar fi după dreptate de osîndit. Le va fi lor mai folositor dacă le vom arăta limpede în faţă cusururile care îi sluţesc, decât dacă i-am înşela cu linguşiri blajine şi cu dezvinovăţiri dibace, în vreme ce toată lumea mai luminată, văzîndu-le le osîndeşte" (Cap. 17, Despre naravurile moldovenilor)? cu multumire, cristina

  6. Serios, Razvan!
    Cititi ceva patristica, ceva medicina istorica, ceva psihologie si aveti si curajul propriilor opinii. Asta e opinia mea si a multor crestini care credem, asa cum este firesc, in existenta sufletului. Si daca sufletul exista atunci este logic sa aiba si o activitate.
    Pana atunci va recomand si ,,Psihoterapia ortodoxa,, scrisa de Hyerotheos Vlahos care este ierarh si in acelasi timp specialist in psihologie. Mai sunt si altele.

  7. La multi ani, Cristina! Un an minunat si plin de bucurii duhovnicesti sa iti dea Dumnezeu.

    Din pacate, nu am auzit ca cel mai distins savant al evului mediu romanesc, Dimitrie Cantemir, sa fie tradus in engleza. Poate sa imi fi scapat.Dar nu stiu daca exista traducatori din limba romaneasca istorica in engleza contemporana.
    Daca aflu ceva, voi anunta!

  8. Multumesc de toate. Ma iertati pentru lipsa de sensibilitate. Piatra tot piatra ramane. Cum va citesc in continuare nici nu mia stiu ca a trecut un an caci faceti parte din viata mea. VA doresc acelasi lucru: sa sporiti in toate cele vesnice! Ati remarcat ca imi este destul de greu caci am incercat mia multe variante cu translatoarea mea de engleza contemporana si iata ce a iesit: “The love of our Country requires us to praise the nation of which we were born and to present the people we are related to, while our love of Truth prevents us from praising that which should be rejected. Rather than deceive them with vain flattery and clever exculpations, it is better to present our fellow countrymen with the realities which degrade them, because the wiser, with clearer vision seeing, would condemn these.”
    E motto-ul lucrarii mele si nu vreau sa renunt. Dar am sa mai caut sa mai negociez sensurile cu traducatorul meu nativ de engleza sa vedem ce si cum. SI ma simt asa de…"ca nuca in perete" ca ma strofoc pentru problema asta cand Ardealul crestin sufera …..Multumire pentru toate, cristina. Doamne ajuta!

  9. Va multumesc frumos! Anul acesta voi scrie mai putin pe blog. Am ceva important de finalizat.

    Da, cred ca este o traducere interesanta, mai ales ca s-a straduit sa respecte si topica si gramatica veche romaneasca si frazele lungi ale autorului. Greu de citit Cantemir, dar si mai greu de tradus. Desi romaneasca veche avea structuri comparabile cu cele din engleza contemporana.Asta e impresia mea. Nu cunosc lingvistica.
    Spor in toate!

Leave a Reply to emilia corbu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>