Părintele Arsenie Boca a fost nedreptăţit până la moarte. Intreaga sa operă teologică a fost publicată postum. Nu a avut bucuria să îşi vadă publicate predicile sau lucrările cu caracter teologic-duhovnicesc.
Publicarea cărţilor lui a avut pe de o parte darul să spulbere ţesătura de neîncredere pe care securitatea comunistă o aşternuse în jurul acestui ,,popă minune,, cum îl numeau în derâdere în rapoartele lor. A reuşit să ne aducă un stil inconfudabil de a predica inspirat din apologetica sfinţilor părinţi dar deosebit de modern şi aplicat la realităţi contemporane.
Stilul părintelui se caracterizează prin actualitate. Chiar dacă porneşte de la întâmplări aparent minore şi demult uitate din Vechiul Testament ajunge invariabil la un tâlc contemporan, dovedind fără echivoc că cel care a condus poporul lui Israel prin deşert spre ţara făgăduită este acelaşi care conduce azi poporul creştin spre Înviere.
O altă trăsătură specifică lucrărilor sale este stilul direct. Părintele vorbeşte fără ocolişuri adresându-se fiecăruia în parte, aşa cum făcea şi în vorbirea directă faţă de mulţimea de credincioşi care îl căutau.
Ceea ce diferenţiază scrierile lui Arsenie Boca de altele scrise în vremea sa, unele chiar prin 1940, este apologetica sa. Aşa cum sfinţii părinţi din secolul IV porneau în scrierile lor de la nivelul cultural şi religios al epocii lor dovedind că Hristos este împlinirea vremurilor, Arsenie Boca porneşte de multe ori în predicile sale de la nivelul cercetării ştiinţifice din epoca sa, dovedind că aceasta nu face decât să confirme înţelepciunea pusă de Dumnezeu în fiinţa umană. Scrierile sale despre ereditate, genetică, patimile contemporane sunt o dovadă atât de erudiţie dar mai ales de duhovnicie, reuşind să discearnă în duhul lumii de azi o cale creştină a ştiinţei.
Cred că nu greşesc dacă afirm că părintele Arsenie Boca a fost unul dintre marii teologi români contemporani.
BIBLIOGRAFIA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cărarea împărăţiei, ediţia I-a, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 1995; ediţia a II-a, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 2000;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Trepte spre vieţuirea în monahism, copie după un mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Pravila Albă, copie după un mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Predici şi ziceri, consemnate de Părintele Petru Vanvulescu, „Caietul Părintelui Petru Vanvulescu”, mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Predici, copiate dintr-un caiet al Părintelui Arsenie de Maica Miruna de la Sinaia, „Caietul Părintelui loan Fărcaş”, mss.;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Scrisoare către Prea Sfinţitul Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la reînfiinţarea Mănăstirii Geoagiului ca mănăstire de maici, din 7 mai 1952, „Gândirea”, Serie nouă, anul II, nr. 5/1993, pp. 39-40;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Naşterea Domnului nostru lisus Hristos, reproducere după pictura bisericii din satul Drăgănescu, „Gândirea”, Serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997; „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 6-7/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Colind armonizat de Părintele Arsenie Boca, pe versuri de Nichifor Crainic, „Gândirea”, Serie nouă, anul VI, nr. 5-6/1997; „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 6-7/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Învierea Domnului nostru lisus Hristos, reproducere după pictura bisericii din satul Drăgănescu, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 1-3/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Pogorârea la iad, reproducere după pictura bisericii din satul Drăgănescu, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 1-3/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Misionari între lupi, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 1-3/1998, p. 17;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cine este lisus?, „Gândirea”, Serie nouă, anul
VII, nr. 1-3/1998, p. 46;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Schimbarea la Faţă, reproducere după pictura bisericii din satul Drăgănescu, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 4-5/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Semne de sfârşit de sâmbătă, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 4-5/1998, pp. 77-78;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Un Om nou se naşte, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 6-7/1998, pp. 29-31;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, reproducere după o icoană pictată de Părintele Arsenie Boca, „Gândirea”, Serie nouă, anul VII, nr. 6-7/1998;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, In Duminica Ortodoxiei, „Gândirea”, Serie nouă, anul VIII, nr. 1-3/1999, p. 43;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Împărăţia nevăzută, „Gândirea”, Serie nouă, anul
VIII, nr. 4-5/1999, pp. 42-43;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Nebunii, „Gândirea”, Serie nouă, anul IX, nr. 1-3/2000, pp. 92-93;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Unde mai sunt astăzi limbile de foc?, „Gândirea”, Serie nouă, anul IX, nr. 4-6/2000, pp. 22-23;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Ţara de obârşie, „Gândirea”, Serie nouă, anul
IX, nr. 1-3/2001, pp. 34-35;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Vârstele libertăţii, „Gândirea”, Serie nouă, anul
X, nr. 4-6/2001, p. 103;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Siguranţa absolută, „Strajerul Ortodox”, nr. 5/
2000. p. l, din manuscrisul Fiii Învierii, pp. 47-48;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cine este lisus?, „Strajerul Ortodox”, nr. 6/2000, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii Învierii, pp. 28-31;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Orbul din naştere si sufletele oarbe, „Strajerul Ortodox”, nr. 1/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii învierii, pp. 68-70;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Socotealâ omenească si socoteală dumnezeiască, „Strajerul Ortodox”, nr. 2/2001, p. l, din manuscrisul Fiii învierii, pp. 12-13;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Iisus si slăbănogul, „Strajerul Ortodox”, nr. 3/
2001. p. l, p. 3, din manuscrisul Fiii învierii, pp. 86-87;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cananeanca, „Strajerul Ortodox”, nr. 4/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii Învierii, pp. 65-66;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Bucuriile lui lisus, „Strajerul Ortodox”, nr. 5/ 2001, p. l, p. 3, din manuscrisul Fiii Învierii, pp. 77-78;
BOCA, Ieromonahul Arsenie, Un ideal de rugăciune, „Strajerul Ortodox”, nr. 1/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii Învierii, pp. 82-83;
Acestei bibliografii preluate din cartea ,,Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX. O sinteză a gândirii părintelui Arsenie în 800 de capete,, Cluj-Napoca, 2002, p.254-255
Adaug şi volumul
Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Deva, 2006
Opera Părintelui Arsenie Boca depășește fără îndoială granițele acestei țări, ea capătă prin excepționala ei valoare și un caracter universal, chipul luminat de puterea Sfântului Duh al Părintelui Arsenie putând fi așezat la loc de cinste în galeria de mari sfinți ai Ortodoxiei ultimelor veacuri. Pe lângă faptul că Părintele Arsenie trebuia să fie de multă vreme canonizat, parte măcar din opera lui trebuia tradusă în limba greacă și în alte limbi de circulație internațională. Discutam aceste lucruri cu un Părinte arhimandrit, care a avut șansa de a-l cunoaște destul de bine pe Părintele Arsenie și eram întru totul de acord asupra acestor aspecte. Dar cine să facă acest lucru, o ierarhie care până mai ieri a slujit cu multă râvnă pe cei care l-au torturat și l-au persecutat pe Părintele Arsenie Boca? Ei sunt preocupați acum să ascundă trecutul rușinos din care au făcut și ei parte. De asta nu vor să audă nici de mucenicii temnițelor comuniste, nici de Aiud, nici de nimic. Ierarhia BOR de ieri și de azi a participat și participă la oprimarea poporului român, iar mai nou la cipuirea și la băgarea în iad a unui întreg neam.
În plus, unii dintre cei care conduc azi instituția BOR, făcându-se frate cu dracul prin vreo masonerie, au uitat cu desăvârșire de acest neam, de interesele lui, de moștenirea lui spirituală.
Milionul de semnături împotriva cipurilor, mai de folos era dacă se strângea pentru lepădarea de această ierarhie a rușinii.
Pentru că Sfântului Ioan Gură de Aur zicea: „Dacă episcopul sau clerul este viclean în chestiunile credinței, atunci fugi și leapădă-te de el.” Și nu cred că se referea cumva la vreo rupere a Bisericii, pentru că Biserica nu s-a confundat niciodată cu o mână de slujitori ai lui satan, în cazul de față cu o mână de foști slujitori ai securității, de masoni, și de ecumeniști.
Opera Părintelui Arsenie Boca depășește fără îndoială granițele acestei țări, ea capătă prin excepționala ei valoare și un caracter universal, chipul luminat de puterea Sfântului Duh al Părintelui Arsenie putând fi așezat la loc de cinste în galeria de mari sfinți ai Ortodoxiei ultimelor veacuri. Pe lângă faptul că Părintele Arsenie trebuia să fie de multă vreme canonizat, parte măcar din opera lui trebuia tradusă în limba greacă și în alte limbi de circulație internațională. Discutam aceste lucruri cu un Părinte arhimandrit, care a avut șansa de a-l cunoaște destul de bine pe Părintele Arsenie și eram întru totul de acord asupra acestor aspecte. Dar cine să facă acest lucru, o ierarhie care până mai ieri a slujit cu multă râvnă pe cei care l-au torturat și l-au persecutat pe Părintele Arsenie Boca? Ei sunt preocupați acum să ascundă trecutul rușinos din care au făcut și ei parte. De asta nu vor să audă nici de mucenicii temnițelor comuniste, nici de Aiud, nici de nimic. Ierarhia BOR de ieri și de azi a participat și participă la oprimarea poporului român, iar mai nou la cipuirea și la băgarea în iad a unui întreg neam.
În plus, unii dintre cei care conduc azi instituția BOR, făcându-se frate cu dracul prin vreo masonerie, au uitat cu desăvârșire de acest neam, de interesele lui, de moștenirea lui spirituală.
Milionul de semnături împotriva cipurilor, mai de folos era dacă se strângea pentru lepădarea de această ierarhie a rușinii.
Pentru că Sfântului Ioan Gură de Aur zicea: „Dacă episcopul sau clerul este viclean în chestiunile credinței, atunci fugi și leapădă-te de el.” Și nu cred că se referea cumva la vreo rupere a Bisericii, pentru că Biserica nu s-a confundat niciodată cu o mână de slujitori ai lui satan, în cazul de față cu o mână de foști slujitori ai securității, de masoni, și de ecumeniști.
Revenind la Sfântul Părinte Arsenie Boca putem spune că a avut de la Dumnezeu un dar al înainte vederii cu totul deosebit și poate unic în vremurile noastre. Dar unii care se consideră pe ei mari apologeți pe internet, ori mari luptători împotriva sistemului, tot pe internet, stau cu gura căscată la fel și fel de profeții apocaliptice venite de la nu știu ce cuvios al nu știu cărei biserici ruse de prin exil, sau la niște așa-zise profeții, privind iminentul sfârșit, ale unor ruși, frumos ambalate de către urmașul KGB-ului și aruncate peste Prut pentru a stârni panică și degringoladă în această țară. Că poate visul țarilor de a stăpâni acest pământ și de a distruge acest neam s-ar putea împlini acum, când și așa suntem pe marginea prăpastiei.
Însă Părintele Arsenie Boca ne-a spus exact unde ne aflăm și pentru ce trebuie să luptăm acum.
Zice Părintele: „În veacul al VIII-lea al erei creştine a fost, printre altele, o mare luptã pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sã apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împãraţi, precum că sunt chipuri cioplite şi închinare la lemne. Deşi atunci s-a pus capãt rãutãţii şi multe veacuri icoanele au fost în cinste, astãzi iarãşi li se gãseşte vinã. Atunci li se zicea că-s o închinare greşitã lui Dumnezeu. Azi vina lor e cã amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoanã în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, în fiecare, cãci de la Botez fiecare suntem destinaţi sã fim o icoanã a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus în noi se dã azi o luptã mai vrãjmaşã ca odinioarã împotriva sfintelor icoane. Se dã o luptã împotriva icoanei omului! Unde-i sunt apãrãtorii!?” – http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/09/din-zicerile-parintelui-arsenie-boca.html
Într-adevăr, icoana lui Iisus Hristos în noi trebuie astăzi să fie înlocuită cu 666, numărul lui satan. Și-a pus satan ștampila lui, 666, pe alimentele ce le consumăm, (de unde atâtea cancere acum, ne întrebăm), pe toate bunurile noastre, chiar și pe cărțile sfinte ce se tipăresc acum. Urmează să pună 666 și pe numele nostru de botez. Chipul lui Iisus Hristos din noi trebuie să dispară.
Azi „se dă o luptă împotriva icoanei omului” ne spune Părintele Arsenie Boca. Și tot el întreabă: „Unde-i sunt apărătorii?”
Până la pecetluirea finală multă vreme va mai fi. Până atunci însă suntem datori să păstrăm icoana lui Iisus în noi neluând actele cu cip, nepunând 666 pe numele nostru de botez. Dacă o vom face, vom fi pierduți ca neam, nu vom mai apuca vremurile din urmă. Și vom pierde și sufletele noastre.
Părintele Arsenie Boca ne avertizează că vom vedea spurcăciunea peste tot în jurul nostru, mai ales în instituțiile statului, chiar și în Biserică o vom vedea. Mulți dintre noi aproape că își vor pierde orice speranță. Însă „hidra cu răsuflare otrăvitoare” care a pus stăpânire peste acest neam va fi înfrântă și mare va fi slava lui Dumnezeu peste cei care vor lupta până la capăt pentru dreapta credință și pentru țară. Nu și peste apocalipticii care acum vestesc pe internet sfârșitul, aș zice eu. Aceștia inoculând creștinului ortodox ideea iminentului sfârșit, îl lasă dezarmat în fața luptei ce-o are de dus acum pentru credință și pentru neam. Vor fi în rândul distrugătorilor de neam și își vor lua de la Dumnezeu ”răsplata” cuvenită profeților mincinoși.
Căci va renaște acest neam în curând.