ORAŞUL ZOIEI CEA DE PIATRĂ








Minunea Sf. Nicolae asupra unei fete din Kuibâşev, devenită apoi ,,Zoia cea de piatră,, una dintre cele mai cunoscute minuni din Rusia Sovietică relatată de revista ,,Familia Ortodoxă,, mă face să vă spun câte ceva despre oraşul unde a avut loc evenimentul.

Kuibâşev a revenit la denumirea istorică de Samara şi este unul dintre cele şase mari oraşe ale Rusiei. Deci minunea nu s-a petrecut într-un orăşel oarecare ci chiar în marele oraş închis în timpul comunismului, unde se fabricau navetele spaţiale Soyuz.

La Samara am fost cu prilejul unui Congres de cultură a stepelor. Se ajunge simplu. Din Gara Komsomolskaya, cea mai mare dintre cele opt gări ale Moscovei, se ia direct un expres de noapte, cale de peste 1000 de km peste Urali. Insă Jiguli Expres circulă bine şi dimineaţa te trezeşti în cel mai vestit oraş de stepă.
Inchipuiţi-vă Slobozia cu peste două milioane de locuitori. Aşa arată Samara. Aceleaşi blocuri, praf, bulevarde largi şi netocmire. Centrul mai păstrează anvergura de secol XIX a oraşului. Clădiri înalte din zidărie netencuită înlocuiseră tradiţionalul centru negustoresc.

Însă cu 50 de ani în urmă, Samara era un superb oraş din lemn. Câteva case rătăcite prin centru şi pe câteva străzi mai amintesc farmecul acestei arhitecturi tradiţionale. Case simple sau cu etaj erau ridicat din trunchiuri groase de copaci dispuse pe orizontală şi îmbinate la capete. Florării, aplicaţii de o mare diversitate simbolistică decorau balcoanele, porţile, ferestrele şi uşile. Vopsite verde sau albastru, cu perdele albe la ferestrele înflorite cu sculpturi, casele Samarei păreau coborâte din poveşti. Samara istorică a mai rămas doar în lucrările artiştilor plastici. Intr-un astfel de oraş a avut loc în urmă cu 55 de ani, una dintre cele mai inedite minuni ale Sf. Nicolae.
Numărul bisericilor din Samara nu este foarte mare. Se află în apropierea regiunilor musulmane.Deci, chiar şi locul cerea o minune.

Ceea ce mai leagă oraşul istoric de cel de azi este fluviul Volga. La Samara, Volga este imensă. Nici nu îmi încăpea în obiectivul fotografic. Iar cenuşiul cerului, al apei şi arhitectura tradiţională par desprinse din romanele ruseşti. Sau invers.

Foto:Emilia Corbu
Reproduceri din volumul Vagan Karkarai, Derevanos Zodciestvo Samara, 2002

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>