CUVÂNTUL UNUI PSIHIATRU ORTODOX


Sinuciderea — păcat de moarte

Suicidul este curmarea de bunăvoie a propriei vieţi. Întristătoarea statistică a sinuciderilor a fost multă vreme secretă în ţara noastră. La începutul 1989. pentru prima oară în ultimii 60 ele ani, fost publicate cifre uluitoare, în spatele fiecăreia dintre ele stând deznădejdea fără ieşire, pierderea sensului vieţii.
in fiecare an se sinucid mai mult de 60.000 de ruşi: un oraş întreg de sinucigaşi. Şi – ceea ce este osebit de tragic – în primul rând (de 2, 9 ori) a crescut numărul de sinucideri la tinerii între 20 şi 24 de ani.

Pentru celelalte grupe de vârstă ale populaţiei adulte această creştere a fost de l,6 -1.8 ori. Iată încă un fapt elocvent: nivelul sinucideri¬lor în Rusia pe anul 1915 era de 3, 4 la suta de mii de locuitori, pe anul 1985 de 24, 5. în 1991 de 31, iar în 1993 deja de 38, 7. Anul 1999 a fost marcat de indicatori suicidali şi mai ridicaţi: 39, 3 sinuci¬deri la suta de mii de locuitori. 20% din numărul total al tuturor sinuciderilor sunt reprezentate de copii şi adolescenţi. Iată statistica pe anul 1996: pentru perioada ele vârstă 5-14 ani au fost comise 2756 sinucideri; pentru perioada cie vârstă 14-19 ani – 2358, adică 5114 copii şi tineri au săvârşit acest act cumplit, ireparabil – şi acestea sunt doar cazurile înregistrate oficial, în 92% clin cazuri sinu¬ciderile au fost comise de copii din familii dezechi¬librate, în ce constau cauzele sinuciderii ? Punctul ele vedere al medicilor este următorul: majoritatea covârşitoare a sinucigaşilor sunt sănătoşi din punct de vedere psihic. Suicidul este o criză a persona¬lităţii. Factorii sociali nu au aici vreo semnificaţie hotărâtoare – este vorba de o problemă duhovnicească.

Cunoscutul psiholog şi psihoterapeut occiden¬tal Viktor Frankl, făcând o anchetă între 60 de studenţi ce comiseseră în trecut tentative ele sinu¬cidere, a descoperit că 85% dintre ei nu mai văzu¬seră nici un sens în viaţa lor; 93% erau sănătoşi din punct de vedere fizic şi psihic, trăiau în con¬diţii materiale bune şi luau parte activă la viaţa socială.

……………………………………………………………………………………….

Omul nu face altceva decât să încuviinţeze fără voinţă, să ia asupra sa, în chip nevăzut de proprii ochi, păcatul diavolului, să se unească cu păcatul şi cu diavolul… Un singur cuvânt de rugăciune întru pocăinţă, un singur semn al mântuitoarei Cruci făcut fie şi în gând şi însoţit de privirea cu credinţă către ea – şi acest păienjeniş al răului este sfâşiat, omul este mântuit de la pieire prin puterea lui Dumnezeu… Doar o mică scânteie de credinţă vie şi de încredinţare în voia lui Dumnezeu, şi omul este mântuit! Dar înţeleg oare toţi oamenii care au fost scăpaţi de la uciderea de sine sau de vreun alt păcat că în jurul lor stătea (şi poate că stă încă sau se apropie uneori de el) respingătorul duh rău, fiinţă dată în vileag doar de o anumită sensibilitate duhovnicească şi de o ascuţită luare-aminte duhovnicească ?

Nicidecum nu îşi dau seama toţi oamenii (fie ei şi creştini) de lucrările şi manifestările duhurilor rele, despre care vorbeşte cu o asemenea putere şi limpezime uimitoare cuvântul lui Dumnezeu. 90% dintre sinucigaşi fac ultimul lor pas sub în¬râurirea nemijlocită a duhurilor ucigaşe de oameni dintru început (In. 8, 44). Şi, la drept vorbind, aproape orice sinucidere este ucidere a omului de către demon cu propriile mâini ale omului”.

Dr. Dmitri Aleksandrovici Avdeev, Nervozitatea, cauze, manifestari, remedii dohovnicesti, Sofia, Bucuresti, 2006, p.76-79

P.S. Multumesc d-nei Cristina Poponete, cititoare a blogului care mi-a reamintit de aceasta carte pe care o aveam in biblioteca. Evident, necitita!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>