LIPSA DE REACŢIE

Este de-a dreptul curios dacă nu chiar ciudat cum o expoziţie de economie deschisă într-o perioadă de acutizare a crizei economice, nu trezeşte nici o reacţie. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un sistem viu aplicat în ţări din Europa şi America Latină şi nu cum s-ar crede, de un sistem îngropat de milenii. Este ca şi cum ai arăta unui om însetat un izvor şi acesta ar rămâne în continuare indiferent şi ar zbiera mai departe de sete. Dacă la nivelul oamenilor simpli, obişnuiţi doar să-şi facă programul de lucru şi să-şi ceară dreptul, reacţia poate fi explicată prin conceptul de ,,sclavi fericiţi,, (Ovidiu Hurduzeu) la nivelul celor care trebuie să găsească soluţii la criză, indiferenţa nu mai are scuză. Ea poate fi explicată doar prin interesul de a promova un sistemul economic capitalist. O altă explicaţie, deşi minoră ar fi aceea că sistemul economic cooperatist este totuşi necunoscut în România.

DE CE ESTE NECUNOSCUT?

In primul rând că este un sistem economic în sine, diferit, atât de distemul capitalist, comunist , socialist sau corporatist. Şi după cum ştim sistemele economice sunt exclusiviste. Doar în anumite condiţii şi acorduri reciproce pot coabita.

In al doilea rând că teoretic există opinia că fiecare sistem economic trebuie să se potrivească unui anumit context social şi politic. Aşa că pentru el nu s-a găsit niciodată timp. Comuniştii l-au naţionalizat şi nu s-a mai spus nimic despre el. Nu este studiat nici măcar în facultăţile de istorie. In 1990 s-a optat pentru sistemul capitalist şi atunci iarăşi nu a fost loc pentru el. Aceasta este în teorie. Practica istorică ne dovedeşte că un sistem economic poate fi aplicat oricând şi oriunde. Era timpul sistemului comunist în 1947? Nu era şi totuşi s-a aplicat. Prin urmare sistemele pot creea condiţii şi nu invers. Ati zice că sistemele economice mor odată cu epoca lor. Oricând pot fi reluate şi aplicate sub o altă haină. Sistemele economice ca şi formulele chimice ca şi organismele vii au o existenţă în sine.

CÂTEVA DATE ISTORICE DESPRE SISTEMUL COOPERATIST

Intre România modernă şi sistemul cooperatist a existat încă de la început o anumită empatie. D-abia în 1877 Regatul României şi-a câştigat independenţa şi se poate vorbi de o anumită politică economică. Dar ţara nu avea capital şi nici credibilitate. Avea însă resurse şi oameni. Aveau de ales între un sistem capitalist clasic şi în aşteptarea investitorilor jumătate din populaţia ţării ar fi emigrat, cum se întâmplă acum, sau de a aborda alt sistem. Cooperaţia se dezvoltase în Europa acelui timp mai ales pentru sectorul de desfacere şi consum. Elita românească a acelui timp care studiase în Europa a adus sistemul în ţară, dar l-a adaptat realităţilor româneşti orientându-l astfel spre agricultură şi sistemul bancar. Asta pentru că acolo erau cele mai grave probleme. Nu a fost uitat nici sectorul de producţie. Dimitrie Butculescu, istoric şi arheolog, fondatorul cooperaţiei româneşti s-a orientat mai ales spre organizarea meseriaşilor în societăţi şi cooperative, precum şi pentru dezvoltarea învăţământului profesional românesc, de administraţie şi contabilitate.
In foarte scurt timp sistemul a evoluat şi s-au înregistrat progrese şi rezultate spectaculoase. In 1938 in cooperatie lucrau peste un milion de oameni în aproape 9000 de cooperative. Acestea coexistau cu intreprinderile capitaliste deoarece principiile de bază erau asemănătoare. Se bazau pe iniţiativa particulară, pe libera concurenţă, pe neamestecul statului în organizarea lor dar aveau o metodă specifică de repartizare a productului social cu eliminarea oricărui venit obţinut fără muncă.

12 thoughts on “LIPSA DE REACŢIE

  1. Este relevant faptul ca sistemul cooperatist a fost adus tot de catre elite, implementarea lui facandu-se cumva tot de sus in jos, desi nu prin "politica de stat". In prezent nu stiu daca sistemul "capitalismului salbatic" si "democatiei originale" prezent dupa 89 pe plaiurile mioritice ar permite coabitarea cu un sistem facut mai dupa firea lucrurilor. Apoi, fata de perioada monarhiei, nu mai ne putem lauda nici cu resurse (au fost instrainate), nici cu resursa umana. Este clar ca nu numai la noi, in general Europa se cufunda intr-un soi de hedonism consumist, in care oamenilor le displace din ce in ce mai mult sa munceasca si sa gandeasca. Chiar daca sunt romani care muncesc enorm, nu cred ca la nivelul populatiei mai putem vorbi de aceeasi atitudine fata de munca, nici macar la nivelul celei de acum 20 de ani, nemaivorbind de perioada interbelica. Prin munca putem intelege si dorinta de a invata (a avea carte, dupa vorba batraneasca), de a crea, de a experimenta. Cat despre "elitele" actuale…le vedem si din pacate le traim pe propria piele rezultatele.

  2. Da, este clar ca s-a optat pentru capitalismul salbatic dar speram ca macar criza sa le schimbe viziunea. Este o criza tipica a sistemului si in acest caz solutia nu poate veni tot din zona capitalista, asa cum viseaza ei.In rest, aveti dreptate!

  3. 1. Trebuie sa tinem cont ca sistemul comnunist s-a impus cu forta si cu frica si cu tortura intr-o izolare politica internationala a tarilor dupa vinzarea din 44. Romanii nu au consimtit de buna voie, nu au cautat ei insisi acesta forma noua si din cauza asta azi formelor de asociere le lipseste un ingredient principal: increderea in celalalt. Prof. Dancu VAsile a masurat aceste nivele si arata ca sunt foarte scazute sistematic dupa 89 incoace. Ultima cercetare IRES arata care este ponderea cinstei ca valoare recunoscuta de romani in personalitatea lor- pina in 10% F. Fukuyama face niste observatii de bun simt cand leaga increderea cu dezvoltarea economica: este certitudinea ca toti vor fii egali in joc si nimeni nu va trisa. Si chiar daca sistemul comunist s-a aplicat trebuie sa ne gandim care a fost eficienta lui – minciunile repetate ale raportarilor la hectar si "noi ne facem ca muncim ei se fac ca ne platesc" – doar doua argumente in acest sens 2. Cum nimic nu e mai practic decat o buna teorie(K. Lewin), superba "Teorie a formelor fara fond", arata cat de fezabila este copierea unor legi, insitutii dintr-o societate intr-alta cand nu se intrunesc anumite conditii sociale. Cel mai facil expemplu este pentru mine structura de tip Lectii Invatate adoptata in Armata Romana dupa model american. LA noi ea nu poate functiona pentru ca nu avem o cultura nationala/organizationala in care sa se raporteze ce nu merge bine fara teama declansarii unor mecanisme defensive. Noi avem inoculata frica de a recunoaste ca nu merge ceva bine iar a rosti asemenea cuvinte este considerata chiar asimilata unei lipse de loialitate. De aceea si azi conducatorii de diferite nivele mai degraba marginalizeaza pe cei care arata ca ceva nu merge bine pentru ca problemele sunt percepute incomode si ar trebui sa le rezolve si sa schimbe niste lucuri esentiale legate de functionarea organizationala. Insa datorita stilului lor autocratic de management (definitia Hofstede: sefii iau decizii si nu le explica doar asteapta ca subordonatii sa le rezolve fara comentarii) considera problemele ca o "insulta" la adresa competentei lor in loc sa o considere o provocare si sa vada cum se pot rezolva – dupa cum observa si sociologul militar Obratzov cand analizeaza sistemul militar rusesc. Iar reprezentarile sociale ale membrilor organizatiei pastrate inca si azi depspre rezolvarea problemelor "intri cu ideile tale iesi cu ideile lui", "iti bati cuie in talpa" etc. completeaza ceea ce sustin. 3.Rezonez insa cu dv. la ideea cautarilor raspunsurilor proprii care sa functioneze in societate. Si de aceea cred ca aici se regaseste si valoarea crestinismului: credincios fiind te obligi la cinste si corectitudine fata de cei pe care ii conduci. Asta dupa exemplul Celui care ne-a poruncit (cel putin) sa facem altora ceea ce am vrea sa ni se faca noua. Asta da provocare pentru noi. VA citesc cu interes. Cristina Poponete, sociolog militar, Olanda

  4. Exista vreun studiu serios despre istoria sistemului cooperatist in Romania? Daca nu, poate ar fi timpul sa se scrie unul. Institutii si formule economice dupa reguli pe care le numim acum cooperatiste au existat de foarte multa vreme pe teritoriul de astazi al Romaniei. Foarte interesante si putin cunoscute astazi sunt modelele de organizare din satele sasesti din Transilvania. Vecinatatile ("Nachbarschaften") au constituit secole de-a lungul un cadru foarte eficient pentru realizarea "binelui comun" in comunitatile de sasi din Ardeal. Pana la urma ele functionau dupa reguli pe care acum le-am cataloga drept cooperatiste.

  5. pt. D-na Cristina Poponete,
    Va multumesc pentru interes si pentru comentariul documentat si la obiect pe care l-ati trimis. Avem nevoie de astfel de opinii şi explicatii. Doar asa putem regasi calea si inlatura blocajele.

  6. Pt. Anonim,
    Exista bibliografia scrisa in perioada interbelica din care eu am tot citat.
    Am aflat ca exista un studiu scris prin 1995 pe care insa nu l-am gasit. Este scris de Paul Emanuel Barbu si se referă la bancile satesti. Din pacate ca si expozitia noastra nu este prea cunoscut.
    Insa Cooperatia in ansamblu nu este studiata, ca sistem.

  7. interesant … poate chiar ar trebui extinsă mai mult prezentarea sistemului economic "cooperatist", nu comunist, nu socialist, nu capitalist … de când ne-a pleznit criza direct în bot din mediile oficiale nu se aude decât o prelungă și tâmpă litanie: să facem ceva să reluăm creșterea economică, și astfel rezolvăm problema … ce e și mai halucinant e că de fapt nimeni nu mai crede în ea! dacă îi iei la bani mărunți li se topește credința în creșterea economică ca un fulg de nea pus sub o rază de soare … te ia cu fiori reci pe șira spinării când îți dai seama că soluția așteptată, utopica creștere economică nu o să mai vină niciodată … din cauză de … 1.300.000 omuleți mici, harnici, și cam galbeni la față …

    ar trebui să ne mutăm pe planeta jupiter ca să avem destule resurse de risipit/prelucrat ca să ajungă pentru toți dacă china va consuma la fel de irațional și iresponsabil/ineficient cum a făcut-o SUA & europa în ultimii 100 de ani … creșterea economică are limite naturale impuse de limitele fizice ale planetei pe care trăim … so … dacă china crește & consumă la fel ca SUA până acum, și până acum criza e tocmai din cauză că exact asta face crește & consumă & produce cam la fel cum am făcut-o și noi până acum, nu o să mai fie destul pentru toți … cam asta e ce simțim acum pe pielea noastră spus indirect și ipocrit pe toate canalele: vai am consumat mai mult decât am produs! am trăit pe datorie! lol! ți se face scârbă câtă minciună poate suporta sticla teveului ….

  8. revenind la subiect, sistemul economic cooperatist eu am îndoieli că își va maximiza potențialul ca generator de prosperitate pentru cei care îl adoptă cât timp va funcționa înglobat într-un sistem economic mai mare așa cum e acum sistemul post capitalist-o/comunist ( să nu uităm că statul chinez E UN STAT COMUNIST chiar dacă toți liberalii lu' pește sar în sus de trei coți când le pui sub nas acest mic detaliu al miracolului economic chinez ) și care până acum nu sa remarcat printr-un prea mare fair-play când a fost să lupte pentru resursele planetei cu alte sisteme economice … îmi vine în minte filmul "Far and Away" cu Nicole Kidman … cavalcada unei mulțimi zdrențăroase de pioneri ai vestului sălbatic, un fel de concurs organizat de proaspeții stăpâni ai vestului sălbatic, fiecare participant poate lua aproape gratis o bucată de pământ dacă ajunge primul la ea, în goana calului, și înfinge un steguleț cu drapelul american pe ea … și atât … e proprietar, de drept pe bucata aia de pământ … în fundal, departe de tot, o coloană de indieni, proaspăt relocați într-una din celebrele rezervații americane, evident de bună voie si nesiliți de nimeni că nu e nici o luptă, se târâie cu greu, încet, afară din peisaj … din istorie … de pe propriul lor pământ … sunt inutili și incomozi, ocupă locul degeaba …

    pe fețele pionierilor vestului sălbatic, nici o urmă de remușcare … mare bucurie pe cei care prind parcele mai bogate, cu surse de apă și multă verdeață … cam așa sa construit marea civilizație americană … cu alte cuvinte dacă sistemul economic cooperatist apucă să genereze un strop de prosperitate pentru membrii ei un pic peste medie, tare mie teamă să nu sfârșească la fel ca indienii americani …

    nu sunt povești cu baubau, se întâmpă chiar acum, pe tăcute, fără fanfare, în india exact ce se întâmpla acum 130 de ani în statele unite ale americii:

    Războiul murdar al Indiei
    http://www.adevarul.ro/forbes/companii_si_idei/Razboiul-murdar-Indiei_0_259774171.html

  9. scuze dacă e prea lung comentariul, a trebuit să îl împart în trei că nu acceptă decât maxim 4096 caractere per comentariu …

    pe cuvântul meu de pionier că nu e spam!

    și e cam ciudat faptul că a crăpat bietul browser de fiecare dată când am postat … tare deștepți tipii de la google, încarcă la greu platforma blogspot.com

  10. Spuneţi că nu există interes….
    În general, în România nu mai există interes pentru nimic. Vedeţi cum a fost cu protestele – s-a dansat pinguinul, în rest, doi trei pensionari şi cam atat. Poporul e precum un câine înfometat, care e momit cu osul când în stânga când în dreapta nemaiavând nici dorinţa nici vlaga necesară de a-şi face singur dreptate şi de a muşca şi rupe din mâna celui ce îl batjocoreşte.

    Termenul de "capitalism sălbatic" acoperă, desigur, o anumită realitate a societăţii româneşti contemporane… Forma aceasta violentă de manifestare a capitalismului îşi are originea în sistemul de tip mafiot aflat la conducere. Un termen generic care ar putea defini această stare de lucruri ar fi cel de "cleptocraţie".

Leave a Reply to Chent Cancel reply

Your email address will not be published.