Cele 8092 de cooperative înregistrate în 1938,
numărul lor fiind în scădere, asigurau
locuri de muncă pentru 1 150 000 lucrători.

A uşurat aplicarea reformelor agrare din perioada 1864-1921.

A utilat cu maşini agricole moderne atât marile domenii agricole
moşiereşti, ale statului cât şi cele ale cooperativelor.

Cooperativele de pescuit şi păşunat au asigurat şi supravegherea,
întreţinerea şi paza zonelor de Baltă şi pădure.

A asigurat desfacerea şi vânzarea produselor agricole direct de la
producător.

A ridicat nivelul de cultură agricolă al ţăranilor punându-le la
dispoziţie publicaţii de specialitate.

A contracarat şi chiar redus semnificativ camăta.

A preîntâmpinat mişcări sociale. Răscoalele au apărut pe moşiile
arendaşilor şi nu pe cele administrate de obştile de arendare.

A ridicat nivelul de trai al ţăranilor. In cooperativele săteşti se
găseau de la materiale de construcţie până la produse de import,
asigurând aprovizionarea chiar şi în satele cele mai izolate.

A organizat meseriaşii români în cooperative şi asociaţii.

A întemeiat şcoli profesionale de meserii şi contabilitate.

A contribuit la modernizarea ţării prin construirea de uzine electrice,
fabrici, hoteluri şi restaurante.

A întărit spiritul de solidaritate al cetăţenilor, implicarea reală a
comunităţii locale în economie.