COOPERAŢIA ÎN DESFACERE ŞI CONSUM


La inceputul secolului XX în satele româneşti exista cel mult o cârciumă. Nici un investitor nu s-ar fi deranjat să deschidă un magazin în cele mai aruncate sate. Şi atunci mai mulţi localnici grupaţi într-o cooperativă au deschis propriul lor magazin. Au angajat vânzător şi contabil. Conducerea era asigurată de Comitetul de administraţie care nu era retribuit.
Cu alte cuvinte, aceste cooperative erau înfiinţate de comunităţile locale.
Existau în toate satele dar şi în marile oraşe.
In cooperativele săteşti se vindeau toate categoriile de produse, de la cherestea la cafea, de la alimente de strictă necesitate la cărţi de vizită, cu preţ de producător, din ţară şi străinătate. Uneori produsele erau aduse pe credit prin Casa Centrală a Cooperativelor şi plătite după vânzare.
Se regla astfel raportul dintre cerere şi ofertă.

Dar şi societarii săteni îşi vindeau produsele tot la Cooperativă, fie direct prin magazin, fie prin Centrala Cooperativelor în toată ţara. Nu mai era nevoie să meargă la oraş în ziua de târg. Produsele lor ajungeau peste tot.

Existau mari cooperative, cum a fost ,,Unirea,,Slobozia. care derula contracte cu Armata şi livra cereale în toată ţara, din Bucovina până la Oradea, atât la regimente cât şi în depozitele de subzistenţă din Ardeal. Aceasta în condiţiile în care condiţiile unor contracte cu Armata erau foarte severe. Existau caiete de sarcini, angajamente, mandat de a livra armatei.
Aceeaşi cooperativă a utilat cu maşini agricole din Germania, prin Institutul Naţional al Cooperaţiei toate moşiile din Bărăgan, ale Statului dar şi particulare.

Acest tip de cooperative de consum au lărgit orizontul ţăranului român.

Expoziţia va prezenta documente din fondurile a trei cooperative de
desfacere şi consum din perioada 1920-1947, dintre care două urbane şi una rurală.
Fiecare are un specific şi o evoluţie aparte. ,,Unirea,,Slobozia era
una dintre cele mai mari din ţară, ,,Sf. Nicolae,, din Ţăndărei
nu depăşeşte dimensiunile uneia obişnuite, în timp ce ,,Unirea,,
M. Kogălniceanu, deşi aflată într-un sat izolat are dimensiunile
uneia urbane şi în consecinţă intră în faliment.
Cele trei cazuri dovedesc că evoluţia unei Cooperative depindea doar de buna organizare dată de Comitetul de Administraţie.

Foto: Cooperativa ,,Albina,, Coloniale. Manufactură. Mobilă din Slobozia (Fond MJI, colecţia C. Acsinte).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>