RIT ŞI RITUAL FUNERAR IN EVUL MEDIU TIMPURIU (SEC.VIII-XI) Partea III

Concluzii

Cea mai importantă observaţie se leagă de raportul numeric dintre cele doua categorii de necropole precum şi dintre acestea şi aşezări.
Constatăm că s-au descoperit doar 18 necropole şi morminte izolate de incineraţie pe care dacă le raportăm la un număr de peste 80 de aşezări aflate în diverse stadii de cercetare alte câteva zeci evidenţiate prin cercetări de suprafaţă rezultă că ritul incineraţiei era destul de redus. Dacă adăugăm şi constatarea că numărul necropolelor şi mormintelor izolate de înhumaţie este ceva mai mare, înseamnă că atenţia noastră trebuie să fie îndreptată spre inhumaţie care, din punct de vedere istoric, este într-adevăr un fenomen destul de interesant. Subliniez acest lucru pentru că inhumaţia nu se leagă nici de tradiţiile daco-romanilor şi nici de ale slavilor, dar este din punct de vedere religios caracteristică creştinismului. Şi, nu oricum, ci iradiat de o biserică bine organizată.
O altă observaţie se leagă de dimensiunile acestor necropole. In timp ce unele necropolele de incineraţie au un număr impresionant de morminte, cimitirele de înhumaţie sunt dezechilibrate din acest punct de vedere. Cele din cetăţi sunt foarte mari în timp ce, în teritoriul rural, predomină necropolele mici şi mormintele izolate.
De aici, înţelegem că existau comunităţi rurale care practicau incineraţia şi aveau cimitire obşteşti.
In cazul necropolelor de inhumaţie se observă însă două situaţii. In primul rând existenţa unor cimitire obşteşti atât în mediul rural (Izvoru) dar şi urban ( Dinogeţia). Existenţa în mai multe situri a unui număr mic de morminte de inhumaţie ne sugerează ipoteza unor mici necropole de familie. Aceasta ar fi o explicaţie şi pentru faptul că încă nu s-au descoperit cimitirele a peste 70 de aşezări. Este adevărat că este mai dificil să reperăm necropolele de inhumaţie datorită adâncimii lor dar necropolele mari lasă totuşi urme evidente pe suprafaţa solului chiar şi în aspectul vegetaţiei.Necropolele mici şi mormintele izolate pot fi însă uşor ,,pierdute,, când avem de căutat pe spaţii imense. Iar practicarea inhumaţiei în necropole de familie a supravieţuit pe teritoriul României până acum 50 de ani. Studiile etnografice referitoare la satul românesc au arãtat cã în România la mijlocul secolului XX, se mai aflau aproximativ 200 de sate fãrã cimitire obşteşti . Deşi iniţial se credea cã aceastã practicã era specificã satelor risipite sau de munte, s-a dovedit practicarea ei şi în satele adunate şi în cele de şes şi podiş, unde terenul aşezat se gãseşte din belşug . Practica era rãspânditã pe tot teritoriul României inclusiv în Oltenia şi Muntenia . In aceste aşezãri se pãstra tradiţia îngropãrii morţilor în gospodãrie, într-un loc special destinat numit pograde sau ,, la morminţi ,,.
Din punct de vedere arheologic localizarea acestor necropole mici este aproape imposibilă deoarece se aflau departe de aşezare, în teritoriul aferent acesteia. Faptul că toate mormintele izolate de inhumaţie au fost descoperite întâmplător şi cercetate în cadrul unor săpături de salvare, întăreşte această opinie.
Majoritatea mormintelor (indiferent de rit) nu au inventar, ceea ce ne sugerează opinia că regula era absenţa acestuia. Atunci când este prezent, se remarcã la ambele rituri aceleaşi categorii de piese. În parte, accesoriile de veşmânt sunt legate de vestimentaţia timpului respectiv şi nu de un anumit ritual aşa cum şi podoabele reflectă moda timpului. Izvoarele bizantine sunt relativ sãrace, în descrierea pieselor de vestimentaţie purtate de popor.
In ambele categorii de necropole au fost găsite resturi ale unor ofrande animale şi vegetale dovedind o populaţie de agricultori şi mici meşteşugari. Cu riscul de a mă repeta trebuie să spun că în ambele categorii de necropole lipsesc armele, iar cele câteva vârfuri de săgeţi aflate sporadic, ar trebui puse în legătură cu vânătoarea şi mai puţin cu războiul. De aici opinia noastră că aceste necropole au aparţinut unei populaţii paşnice.
In mormintele din ambele categorii de necropole se aflau resturile unui singur individ. Mormintele duble sunt foarte puţine şi apar cu totul întâmplător. Pornind de la acest aspect ipoteza apartenenţei lor unor comunităţi slave trebuie exclusă. La slavi regula o constituiau mormintele duble. Acest aspect este menţionat şi de cronicarii vremii. Mauricius spune despre femeile slave că erau atât de ataşate de soţii lor încât prefereau să fie sugrumate la moartea acestora decât să trăiască în văduvie:
,,Femeile lor sunt de o cuminţenie mai presus de firea omenească, aşa încât multe din ele cred că moartea bărbaţilor e şi moartea lor şi se lasă sugrumate de bunăvoie,, .
In afară de categoriile de inventar comune celor două mari categorii de necropole se observă şi elemente comune de ritual. In aproape toate necropolele de incineraţie găsim aceleaşi variante de depunere a cenuşei şi în aproape toate necropolele de inhumaţie observăm asemănări în privinţa planurilor, grupării mormintelor, poziţiei braţelor etc. Aceste similarităţi şi analogii dovedesc că aceste necropole aparţin unor comunităţi care ajunseseră la un anumit nivel de omogenizare culturală şi aveau un sistem comun de valori.
Din această perspectivă necropolele completează imaginea oferită de aşezări cu deosebite detalii de ordin etnic, spiritual, cultural.
Fireşte că fiecare necropolă are şi elemente specifice. De pildă necropola de inhumaţie de la Isaccea înregistrează diferenţe în privinţa inventarului între necropola plană şi necropola tumulară. Care sunt acestea? In primul rând chiar prezenţa inventarului. Dacă vom calcula procentual inventarul, constatăm că în necropola plană deşi au fost cercetate mai multe morminte doar în 23% dintre morminte aveau inventar. In necropola tumulară deşi numărul mormintelor cercetate a fost mai mic, 33% dintre cazuri aveau inventar. Piese creştine şi monede bizantine au apărut doar în necropola plană, în timp ce în necropola tumulară apar ouă de lut ars, cuţite şi amnare piese care nu se regăsesc dincolo. Tot în necropola tumulară s-au observat verigile depuse pe ochi trădând, aşa cum am mai spus, anumite credinţe. Podoabele apar însă în ambele necropole dovedind, aşa cum am arătat mai sus, că sunt legate oarecum de modă. Insă aceste aprecieri, deşi juste, nu pot fi generalizate din simplul motiv că cimitirul nu este săpat în întregime. Prin urmare avem nişte rezultate parţiale. Ne întrebăm dacă nu cumva la Isaccea sunt două necropole. Chiar şi autorul cercetărilor a considerat că diferenţele înregistrate de poziţia braţelor şi de orientarea unor morminte se datorează prezenţei unor persoane de altă credinţă decât cea creştină . Este posibil însă ca la Isaccea să fi fost două necropole aparţinând unor comunităţi diferite. Dacă necropola plană poate fi atribuită, fără rezerve, comunităţii autohtone, creştine, necropola tumulară cu analogii în Muntenia ridică unele semne de întrebare. Poate aceasta să dovedească prezenţa unei comunităţi nord- dunărene la adăpostul unei cetăţi de pe malul drept al Dunării? Este o ipoteză.
Pe de altă parte, necropolele întregesc vizibil harta locuirii medieval- timpurii. Acestea au aparţinut unor aşezări, aflate sau nu în apropierea lor, care deşi nu au fost descoperite, cu siguranţă au existat. In favoarea acestui aspect pledează numărul mare de morminte precum şi inventarul lor cu analogii în inventarul aşezărilor studiate.
In teritoriul analizat au fost descoperite şi o serie de morminte pecenege pe care le vom analiza într-un alt context, deoarece semnificaţia lor nu este culturală ci mai degrabă social-politică, trădând anumite evenimente.

Bibliografie

Arnold Van Gennep, Riturile de trecere, Iaşi, Polirom, 1996, p. 132.
Alexandru Madgearu, Continuitate şi discontinuitate culturalã la Dunãrea de Jos în sec. VII- VIII, Bucureşti, Ed. Universitãţii, 1996, p. 121 sq.
Constantin Chera-Mãrgineanu, Morminte creştine timpurii descoperite la Ostrov, Pontica, XIV, 1981, p. 297-301.
Ion Barnea, Vasile Bâlciurescu, Basarabi, MCA, VI, 1959.
Grigore Florescu, Radu Florescu, Gloria Geacalopol, Sãpãturile de la Capidava, MCA, VIII, 1962, p. 577.
Ioan Vasiliu, Cimitirul feudal- timpuriu de la Isaccea, Peuce, IX, 1984, p. 107-141.
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia,I, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 367.
M. Irimia, Tr. Cliante, Morminte din epoca feudală-timpurie descoperite în punctul Sitorman (com. M. Kogălniceanu), jud. Constanţa, Pontica, XIX, p.179-189.
Gh. Mãnucu-Adameşteanu, Un mormânt din secolul X descoperit la Niculiţel, Peuce, X, vol. I , 1991, p. 361-364.
Petre Aurelian, Sãpãturile de la Piatra- Frecãţei, MCA, VIII, 1962,p. 585-586
Done Şerbãnescu, Morminte din perioada prefeudalã descoperite la Chirnogi, SCIV, 24, 4, 1973, p. 667-670.
Bucur Mitrea, Constantin Preda, Mihai Chiţescu, Adrian Rãdulescu, M. Ionescu, Necropola feudal- timpurie de la Izvorul, MCA, IX, 1970, p.329-335; Bucur Mitrea, Necropola feudalã- timpurie de la Izvorul, MCA, X, 1973, p. 209- 217; Bucur Mitrea, Contribuţii la problema formãrii poporului român. Necropola din sec. VIII de la Izvorul – Giurgiu, în Ilfov- File de istorie, Bucureşti, 1978, passim.
Octavian Toropu, Onoriu Stoica, La necropole prefeodale d – Obârşia- Olt, Dacia, XVI, 1972, p. 163-177; O . Toropu, Romanitatea…, p. 156-160.
Bucur Mitrea, Sãpãturile de la Sultana, MCA, VII, 1961, p. 532-538; Idem, MCA,VIII, 1962, p.2.
Nicolae Harţuche, Preliminarii la repertoriul arheologic al judeţului Brãila, Istros, I, 1980, p.335; U. Fiedler,op.cit., p.425.
Nicolae Harţuche, Florin Anastasiu, Ion Broscãţean, Necropola de incineraţie feudalã timpurie de la Chiscani- Brãila, Danubius, I, Galaţi, 1967, p. 137-159.
Uwe Fiedler, op. cit., p. 116.
Niţã Anghelescu, Un mormânt de incineraţie din epoca feudalã timpurie descoperit la Dorobanţu, SCIV, 2, 1963, p. 437.
Uwe Fiedler, op. cit., p. 451.
Maria Comşa, Gheorghe Bichir, Date preliminare cu privire la necropola de la Pãuleasca, SCIV, 24, 2, 1973, p. 317- 320.
Adrian Rãdulescu, Nicolae Harţuche, Cimitirul feudal- timpuriu de la Castelu, Constanţa, 1967, p.11-79.
Bucur Mitrea, Sãpãturile de la Satu- Nou. Necropolele feudale- timpurii, MCA, VI, 1959, p.587; Bucur Mitrea, Niţã Anghelescu, Sãpãturile de la Satu- Nou, MCA, V, 1958, p.536; Bucur Mitrea, Săpăturile de la Satu-Nou. Necropolele feudale-timpurii, MCA,VIII, 1962, p.643-647.
Fiedler, op. cit. p. 451.
Radu Harhoiu, Câteva observaţii asupra necropolei birituale de la Canlia, jud. Constanţa, Pontica, V, Constanţa, 1972, p. 565-575.
Suzana Dolinescu- Ferche, Mihai Ionescu, La necropole birituelle du VIII siecle a Frãteşti- Giurgiu, Dacia, XIV, 1970, p. 419- 430; C. Isăcescu, Noi date privind necropola feudală- timpurie de la Frăteşti, jud. Giurgiu, Cercetări Arheologice, V, 1982, p. 201-212.
Corneliu Cârjan, Cimitirul feudal- timpuriu de la Gârliţa- Ostrov, Pontice, I, 1968, p. 409-425; Idem, Necropola de epocă feudal-timpurie de la Gârliţa- Ostrov, Pontice,II, 1969, p.111-133.
Vlad Zirra, Necropola de la Istria- Capul Viilor, Dacia, NS, VII, 1963, p.356-411; DID,III, p.47, Fiedler, op.cit., p.429.
Gavrilã Simion, Necropola feudalã- timpurie de la Nalbant, Peuce, II, Studii şi Comunicãri, 1971, p. 420.
Nicolae Harţuche, Florin Anastasiu, Sãpãturile arheologice de la Sihleanu, 1980, Istros, I, p. 93- 100.
Gh. Matei în CCA, campania 1996, Bucureşti, 1997, p. 46; CCA, campania 1997, Călăraşi, 1998, p. 57; CCA, campania 2000, CIMEC, 2001, p. 186; CCA, campania 2001, CIMEC, 2002, p. 238.

Gh. Mănucu Adameşteanu, Mihaela Mănucu Adameşteanu, Rezultatele cercetărilor intreprinse la Nufăru, MCA, 1982, XVI, p. 211.

B. Mitrea, Necropola feudală-timpurie…, MCA, X, 1973, p.212, fig.6, M.357.

Bucur Mitrea, C. Preda, M. Chiţescu, Gh. Rădulescu, M. Ionescu, Necropola feduală-timpurie de la Izvorul, MCA, IX, 1970, p.330.

M.D. Matei, Em. I. Emandi, Necropola feudală-timpurie de la Vornicenii-Mari (Suceava), SCIVA, 4, 1980, p. 585-599.
Importants sites slaves en Slovaque, Veda, Editions de l-Academie Slovaques des Sciences, Bratislava, 1978, p. 20 (Bernadokovo); Devinska Nove Ves ( 118 morminte au elemente de lemnărie).

M. Irimia, Tr. Cliante, Morminte din epoca feudală-timpurie descoperite în punctul Sitorman (com. M. Kogălniceanu), jud. Constanţa, Pontica, XIX, p. 180, fig.1.(mormântul nr.2)

Gh. Matei, campania 1997, CCA, 1998, p. 58; campania 2000, p. 186.

Henri-Irenee Marrou, Patristică şi umanism, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1996, p. 249.

B. Mitrea, Săpăturile de la Sultana, MCA, VII, 1961, p. 534 (în M3 s-a găsit scheletul unei galinacee).

Alexandru Suceveanu, Un mormânt din sec. XI e.n la Histria, SCIVA, 3, 1973, p. 497.
Done Şerbãnescu, op. cit., p.667.

Ilie Uzum, Necropola feudală- timpurie de la Gornea- Căuniţa de Sus ( jud. Caraş- Severin), Banatica, VI, 1981, p. 182.
A. Bejan, Banatul în sec. IV-XII, Timişoara, Ed. De vest, 1995, p.139; I. Vasiliu, op. cit., p.108.
Ilie Uzum , Două cimitire feudale- timpurii la Gornea şi Pojejena, Tibiscus, III, 1974, Timişoara, p. 160- 164.

Credinţa Ortodoxă, Ed. Trinitas, Iasi, 1995, p.297.

Cronica lui Nestor, Izvoarele Istoriei Românilor, vol.VII, Bucureşti, Ed. Bucovina, 1935, p.40.

Dardu Nicolãescu Plopşor, W. Wolski, Studiul antropologic al osemintelor provenite din necropla biritualã de la Canlia, sec. VIII-XI, SCIV 3/1975, p. 353- 371.

Dardu Nicolãescu- Plopşor, Wanda Wolschi, Elemente de demografie şi ritual funerar la populaţiile vechi din România, Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1975, p.166-248.
Idem, p.250-272.
Eugenia Zaharia, Populaţia românească în Transilvania în sec.
VII-VIII, Ed. Academiei RSR, p. 90- 105.

Vladimir Trebici, Ion Ghinoiu,Demografie şi etnografie, Bucureşti, Ed. Ştiinţificã şi Enciclopedicã, Bucureşti, 1986, p. 310.

Mauricius, Arta militară, FHDR, II, 1970, XI,4.6, p.557.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>