Pe lângă cele prevăzute de sfintele canoane cred că cel mai simplu şi necesar lucru este să citim albumul ,, Fericiţi cei prigoniţi. Martiri ai temniţelor comuniste,, ed. îngrijită de Matei Marin, Ed. Bonifaciu, Bucureşti, 2008.

Săptămâna Patimilor la Mislea

Pentru Săptămâna Patimilor s-au făcut pregătiri speciale, în peretele comun cu cămăruţa fără geamuri se afla o firidă. Aici, cu crenguţele furate de prin curţile prin care treceam în timp ce eram duse la duşuri, Nana Sofica a făcut un mic altar. Pentru el s-au lucrat icoane.
Capul încoronat cu spini 1-am executat eu, în goblen, de pe un cartonaş pe care Nuţi, o foarte talentată studentă la Arte Frumoase, pictase cu acuarele obţinute clandestin de la atelierul de covoare un chip păstrat în memoria ei harică de pe nu ştiu ce pânză celebră.
Icoana,încadrată ulterior în năframă, se află pe catapeteasma Paraclisului înălţat la Mislea după 1989.

(Aspazia Oţel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne…)

Săptămâna Mare şi învierea au fost celebrate cu evlavie şi cu emoţie. Nana şi-a amintit o bună parte din versetele Prohodului şi corul condus de Marga a putut să intoneze câte ceva din fiecare stare. Cred că niciodată afară, în libertate, „Mergi la cer şi te aşează” nu mi-a ridicat lacrimile în ochi ca aici, în faţa candelei improvizate, alături de surorile întru suferinţă.
în ziua învierii ne-am adunat toată temniţa „liberă” în sala de mese, unde corul condus de Marga a făcut o Liturghie originală, alcătuită numai din răspunsurile de la Sfânta Liturghie, orânduite după canon de Nana.
Paza a fost probabil anunţată de ce se petrece. Sergentul de serviciu Grămadă a intrat în sufrageria în care, aşezate ordonat pe bănci, deţinutele ascultau Liturghia, în pas cadenţat a trecut în sus şi în jos în lungul sălii, dar noi ne-am văzut mai departe de rugăciune. Sergentul a plecat cum a venit şi i-a raportat lui Diri că în secţie este linişte. N-a fost nici o urmare neplăcută.
(Aspazia Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne…)

Aceste mici bijuterii au fost cusute cu destrămături din propriile haine şi cu răbdare de deţinut, pe vremea când aflarea unui ac la o percheziţie reprezenta un
“pericol”pentru Republică şi era sancţionat aspru cu câte 8 zile de izolare.

Bibliografie
Fericiţi cei prigoniţi. Martiri ai temniţelor comuniste,, ed. îngrijită de Matei Marin, Ed. Bonifaciu, Bucureşti, 2008, p.176