de Ilinca Damian
Saptamana trecuta am inceput un articol in care defineam o serie de termeni din domeniul restaurarii sau termeni confundati cu restaurarea. Dupa cum am promis atunci, continui cu reconstituire, replica, reparare si reconstructie.

Reconstituirea. De multe ori eram intrebata daca reconstitui pictura acolo unde nu se mai pastreaza. (Termenul oricum era folosit impropriu si mai mult pentru ca suna pompos.) Problema aceasta este destul de dificila si este mult de discutat pe marginea acestui subiect. Dar, pe scurt: NU se reconstituie pictura in monument. Pentru ca inseamna ca s-a creat un fals, daca este folosit acelasi tip de materiale si aceeasi tehnica de executie, iar aspectul este confundabil cu originalul, sau o repictare, daca se poate observa diferenta si se aduc diverse modificari, iar materialele si tehnica pot fi diferite. Dealtfel, in zonele fara pictura pastrata, mai ales in monumente vechi pentru care nu exista documentatie fotografica, nu se pot face astfel de asa-zise reconsituiri.

Daca prin reconstituire se intelege replica sau copie, atunci intervin alte probleme. În unele cazuri elementele figurative de la exterior sunt grav deteriorate şi nu pot fi salvate de la o deteriorare mai amplă decât prin producerea de replici şi transferul originalului într-un loc ferit. Charta de la Atena afirmă că mutarea operelor de artă din mediul pentru care au fost create trebuie în principiu descurajată.

Replicarea poate fi considerată o măsură de conservare numai dacă acea copie este realizată în scopul de a proteja un original.

Repararea unui monument se face la un interval mai mare de timp
Continuarea articolului pe Bucurestii vechi si noi