MOARE PSD-UL!

Moartea ca şi viaţa nu te lasă să trăieşti!
Departe de mine gândul cobelii, dar sunt momente în viaţă când lucrurile trebuie privite în faţă. Tot ce-i omenesc moare. Or, PSD nu a dovedit niciodată că ar fi de origine divină. Aşa cum oamenii se sting uşor ca o pasăre şi merg la Ceruri şi partidele se duc în istorie, unele exact la groapa ei. Cu toată discreţia ziarelor, vestea pluteşte în aer. Doamna cu coasa bate şi la uşa lor.
Din păcate, comunismul a distrus o tradiţie foarte frumoasă care se păstra în România dar şi în Balcani. Exista un obicei al iertării. Când cineva trăgea să moară, tot satul, de la copii la bătrâni, se ducea să îşi ceară iertare. Era o iertare reciprocă. Aşa că omul pleca împăcat cu toată lumea. Muribundul era vegheat, uneori perioade lungi, încât să nu moară singur ca un câine. Acum eu nu recomand o scenă ca în Zorba Grecul în care Bubulina, grav bolnavă, era vegheată de babele satului care veneau cocoşate, uscate, îmbrăcate în negru şi se aşezau la căpătâiul ei, dar ceva ar trebui făcut. PSD moare greu, are prea multe păcate faţă de ţară.
Dar de scăpat nu scapă. Se vede deja aripa morţii în lumina ochilor, ochii aceia care au văzut şi revoluţia din stradă la 1989 şi lovitura de la Palat.
Oricum, destinul lui e scris în maţe. De la comunişti a moştenit, deci pe linie ereditară, o nenorocită de bulimie de stres. Simţea nevoia să roadă tot timpul ceva. Un mandat în opoziţie mai era cum mai era. Cu provizii suficiente îl trecea. Dar două mandate, deja e prea mult. Foamea îl răpune.
Apoi, mai avea un beteşug. N-avea faţă. Lua mereu chipul preşedintelui. A semănat cu Iliescu, cu Năstase, Geoană. Insă Ponta e doar un profil, chiar aşa a fost recomandat. Ne aşteptăm ca partidul să aibă profil de PSD şi faţă de Ponta. Logic!
Bulimia şi cameleonismul sunt nimic însă pe lângă secretul tăinuit de ei şi ştiut de tot poporul. PSD s-a născut bătrân. Au sperat toată viaţa într-o întinerire, cosmetizările se ţineau lanţ. N-a fost să fie! Ca un blestem, toţi tinerii care intrau în partid deveneau bătrâni. Poartă păcatele celor 50 de ani de comunism şi 20 de ani de tranziţie. La ce să se aştepte după o metamorfoză de 70 de ani?
Ca să nu mai spun că n-au avut niciodată pic de înţelepciune. Schimbau caii tocmai când căruţa mergea la vale. De fiecare dată carul se răsturna, o parte se pierdea, alta se rupea. Parcă erau legaţi cu aţă.
Acum ce a fost, a fost! Eu îi iert ca să nu se mai chinuie. Dar… ducă-se!