O MIE ŞI UNA DE ZILE (IX)

O ALTĂ IPOTEZĂ DESPRE ALFABETUL CHIRILIC

V-am mai povestit despre unul dintre cei mai influenţi sfinţi bizantini a cărei activitate are consecinţe până în zilele noastre. Este vorba despre Constantin, filosoful din Tesalonic, care înainte de moarte s-a călugărit sub numele de Chiril, după ce aproape o viaţă întreagă studiase limbile slave şi crease alfabetul care îi poartă numele, adică alfabetul chirilic. De fapt, el a creat un alfabet mai complicat care se numea glagolitic. Prin simplificarea acestuia s-a obţinut alfabetul chirilic. Consecinţa cea mai apropiată a fost creştinarea slavilor şi ruşilor prin traducerea Bibliei în limba lor. Misionarii bizantini propovăduiau în limba poporului.
Consecinţa cea mai îndepărtată a fost că a contribuit la păstrarea limbii române vechi până în secolul XIX. Alfabetul chirilic a fost folosit şi în România până la 1864. Sinceră să fiu eu îl regret. Pare ciudat ce spun dar, cele 43 de litere ale alfabetului chirilic acopereau şi sunete specifice limbii vechi româneşti şi care în alfabetul latin doar cu 24 de semne, nu se regăsesc. Pentru că aceste sunete nu puteau fi transpuse în scris, limba scrisă şi colateral limba română vorbită s-a modificat. Dar nu asta voiam să vă spun.
Alfabetul glagolitic creat de Chiril avea pe lângă multe litere din alfabetul grecesc, destul de restrâns şi acela ca sonoritate, şi multe semne corespunzătoare sunetelor specifice limbii slave. Dacă o parte din ele se puteau regăsi în alfabetele vremii, altele erau cu totul inedite. Se ridica întrebarea de unde provin. O parte din răspunsuri le dă Emil Takianos în lucrarea ,,Sf. Chiril şi Metodiu şi culturalizarea slavilor,,. Cercetătorul grec precizează că, pe lângă studiile efectuate de Chiril pe limba vorbită de slavii de lângă Tesalonic, s-a folosit şi de o misiune bizantină în Khazaria, şi a rămas un timp în Cherson (cetate bizantină în Crimeea) pentru a studia limba rusă şi a învăţa ebraica.
Ei bine, am citit de curând că Viktor Petrov, un distins istoric şi arheolog ucrainean, de o mare probitate ştiinţifică şi morală, a avut o intervenţie şi cu privire la alfabetul chirilic. In treacăt fie spus, Petrov a fost cel care i-a salvat pe karaiţi de la exterminare în timpul celui de-al doilea război mondial. A intervenit la comandamentul german şi le-a dovedit că doar religia este evreiască la karaiţi, originea este khazară şi deci turcică. Karaiţii au trecut astfel în partea ocupată de Ucraina.
Petrov susţine că în alfabetul chirilic se găsesc semne preluate de la un sistem de scriere folosit şi de khazari cât şi de ruşi şi utilizat încă în secolele IX-XI, deci exact perioada când Chiril aplica noul alfabet în Moravia. Opinia este foarte interesantă. Ne-am fi aşteptat ca evrei khazari să folosească alfabetul ebraic şi nimeni nu se îndoia că filosoful Constantin l-a studiat. Dar să vii cu opinia unui sistem de scriere propriu, cu rune ruseşti, este într-adevăr inedit. Interesant!
Dată fiind sărăcia datelor arheologice şi literare doar Sf. Chiril ar putea să ne lumineze cu privire la sistemele de scriere din care s-a inspirat. Până atunci, alfabetul creat de el continuă se fie folosit de peste o sută de milioane de oameni din lumea întreagă.

3 thoughts on “O MIE ŞI UNA DE ZILE (IX)

  1. Emilia,
    Esti in buna companie cu intuitia despre alfabet:

    Adaptarea alfabetului c h i r i l i c la trebuintele limbii romane a fost in general destul de lesnicioasa, caci numarul mare al buchilor permitea gasirea unor semne adecvate pentru sunete pe care alfabetul latin le poate reproduce numai imperfect. Pentru cele doua vocale centrale tipice, ă si â, serveau cind semnele slave pentru cei doi “ier” – care redau uneori si vocalele afonizate dela sfarsitul cuvintelor – cind semnul …, din care a rezultat, pe cale fonologica, in bulgareste, un ă. Acelasi semn, modificat in …, devine o slova curat romaneasca prin care se reda un n (m, …) silabic sau grupul â+ n, m, sau …
    Incercarile de a inlocui buchile cu literele alfabetului latin—mai putin numeroase si ai nepotrivite spre a reda sunetele specifice ale limbii noastre—au intimpinat de la inceput dificultati mari. Calvinii ardeleni, care au scrissi tiparit intiile scrieri romanesti cu litere latine, au adoptat in mare parte ortografia ungureasca, cu unele semne diacritice pentru sunetele care nu se gaseau in ungureste (è pentru ă, etc.). Tot astfel unii straini. Cind scoala ardeleana a incercat, la sfirsitul secolului al XVIII-lea, sa dovedeasca si prin grafie originea noastra latina, s-a pus la temelia ortografiei noastre principiul etimologic. De la Clain dateaza multe particularitati ale scrierii noastre, intre altele punerea unui s micut subt t spre a reda pe ţ—in care el a recunoscut combinatia t+s—sau é pentru ea.
    –Sextil Puscariu, Limba romana, Vol. 1: Privire generală, Bucureşti, 1940, Fundaţia pentru Literatură şi Artă "Regele Carol II", p. 96-97

  2. Asa e, Alin, m-ai dat gata! Esti in tema.Fireste ca sunetul ,,ts,, era atat de specific incat chiar nu puteau renunta la el. Insa altele s-au pierdut sau au fost inlocuite.Limba veche romaneasca parea mult mai apropiata de aromana, decat este acum. Unele sunete care acum sunt labiale, ca de pilda, ,,v,, in ,,vin,, erau in trecut guturale. Asa ca nu se confunda bautura ,,vin,, cu verbul ,, a veni,,. Erau doua cuvinte pronuntate diferit.

Leave a Reply to emilia corbu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *