Un adevăr spus pe jumătate devine minciună şi spus pe sfert e minciună cu tendinţă.
Pentru că domnul Târziu face nişte afirmaţii incorecte pe blogul său, asupra cărora i-am mai atras verbal atenţia, trebuie să facem câteva precizări.
O expoziţie documentară este o muncă de echipă care înseamnă specialişti care o gândesc şi o proiectează, oameni care o pun în practică şi cei care o itinerează.
Domnul Târziu spune aşa:
,,Expoziţia a fost iniţiată, în anul 2008, de Asociaţia ROST, materialele provin în special din arhivele fostei Securităţi, au fost puse la dispoziţie de CNSAS şi selectate şi aranjate de dr. Emilia Corbu, specialist al Muzeului Judeţean Ialomiţa.,,
E totuşi bine, altădată m-a prezentat în revistă ca ,,omul cu cârca,,.
Aşa că sunt nevoită, cu regret, să precizez:
Expoziţia nu a fost iniţiată în 2008 de Asociaţia Rost ci este un proiect expoziţional propus şi iniţiat de mine în cadrul muzeului în 2006 şi început cu expoziţia ,,Patru biografii de cărturari…,,. Expoziţia ,,Destine… este a doua. Practic sunt proiecte ale MJI. Prezenţa asociaţiei printre colaboratori era legată de partea de documentare şi promovare. Obişnuim să avem parteneri media sau asociaţii care se ocupă de un anumit domeniu. In cazul de faţă asociaţia în cauză nu s-a achitat aproape deloc de obiectivele ce îi reveneau.
Nu ştiu ce înseamnă ,,selectare şi aranjare,, la o expoziţie. Eu am facut ceea ce fac la toate expoziţiile pe care le organizez:
1) M-am documentat serios cu privire la subiect. De ce am selectat doar zece personalitati din câteva zeci, cu siguranţă domnul Târziu, nu ştie.
2) Am propus şefilor mei acest ciclu expoziţional şi am obţinut acordul.
3) Am elaborat tematica necesara constituirii intr-un proiect expozitional.
4)Am cautat colaboratori printre care Mănăstirea Diaconeşti si CNSAS si m-am ocupat de toata corespondenta cu ei. Specialistii CNSAS, George Enache şi Silviu N. Petcu la răndul lor, autori de cărţi în domeniu, au fost la înălţime. Au selectat si scanat documentele necesare.
Mănăstirea Diaconesti mi-a trimis zeci de fotografii. Editura Christiana, cărţi.
5) Am scanat o parte din documentaţia fotografica.
6) Am prelucrat şi listat toate documentele.
7)Am elaborat şi listat, în sute de exemplare, mapa expoziţiei insemnând pliant, afiş, invitaţie.
8) Am plastifiat si machetat impreuna cu colega de birou toate panourile de expoziţie.
9) M-am ocupat de promovarea expoziţiei atat cât mi-a stat în putinţa, la Vaslui, Iaşi, Bucureşti. Acolo au muncit alţi oameni la expunerea ei.
10) Am luat atitudine atunci când au fost probleme.
11) Am avut proasta inspiraţie sa o dau Asociatiei Rost pentru a o itinera mai departe, pentru ca nu mai aveam timp sa ma ocup de ea. Am şi alte proiecte în lucru.
Toate acestea le-am facut din dragoste si respect pentru sfintii ucişi in inchisorile comuniste. Dau Slavă Domnului că le-am putut face! Mă bucur că expoziţia este în continuare deschisă. Dar domnul Târziu trebuie să înţeleagă că aportul lor concret, în cazul de faţă, este doar itinerarea. Care nu este lucru puţin. Şi, este şi foarte necesar. Implică timp, cheltuială, discuţii.
Nu spun acest lucru pentru imaginea şi activitatea mea. Nu am nevoie de laude. Am o carieră împlinită. Nu această expoziţie mă reprezintă pe mine ci cu totul alte lucrări şi proiecte. Ci, ca fiecare să îşi recunoască locul şi munca, multă sau puţină cât este. Aşa cum şi eu am apreciat de multe ori în public activitatea de promovare a personalităţilor creştine pe care revista ,,Rost,, o desfăşoară şi graţie căreia i-am considerat parteneri.
Nu este prima oară când munca nu îmi este recunoscută, dar când această atitudine vine din partea celor care spun că au acelaşi crez cu tine, devine dureros.
De aceea, aşa cum i-am spus şi personal domnului C.T. prefer să nu mă mai menţioneze decât să mă prezinte fie ,,cu cârca,, fie cu ,,aranjarea,,. Chiar nu am nevoie de aşa reclamă. Să fim serioşi!
Stimată doamnă,
cunoaştem eforturile dvs. şi mărturia curată pe care o daţi de fiecare dată. Nu are sens să vă faceţi sânge rău în Postul Mare şi tocmai de Buna Vestire.
Aşa se întâmplă de foarte multe ori. Oare nu ştim cu toţii?
Domnule Vlad, eu stiu ca am facut extrem de putin pentru acest subiect care este foarte grav si dureros pentru toata lumea. Dar nu e nevoie sa fiu umilita pentru treaba asta. In rest, nici o suparare. Mandria mea incurabila s-a simtit ofensata, probabil.
În opinia mea nu ați făcut ”extrem de puțin”, dimpotrivă. Atât cât am reușit să vă urmăresc, ați mărturisit mereu drept și cât se poate de răspicat, spre deosebire de practica nuanțării adoptată de alții.
Cu primul meu comentariu încercam doar să vă transmit că și alții au trecut prin ce treceți dvs acum și că, se pare, unii sunt incurabili.
Apropo, am omis să vă felicit în primul comentariu pentru acest blog. Sunteți una dintre cele mai frumoase surprize în media mărturisitoare ortodoxă. Să vă ajute Maica Domnului și Dumnezeului nostru
zâmbiți, nimeni nu vă poate lua daruri
Nu e vorba de a se lua un dar. Oricum Dumnezeu mi-a dat o multime de daruri, ci de atitudinea pe care trebuie sa o avem intre noi. Sunt convinsa ca Claudiu este un om bun si cu suflet bland, insa atitudinea lui de a pune Asociatia inaintea oamenilor a indepartat pe multi. Si, prin urmare, nu face nici un serviciu cauzei generale.Nu vreau sa comentez mai mult.
Va multumesc pentru aprecieri. Domnul fie binecuvantat!
Claudiu s-a schimbat mult. A reusit, impreuna cu Razvan Codrescu, sa indeparteze toti colaboratorii importanti ai revistei: Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, Gh. Fedorovici, doamna Aspazia Otel Petrescu, pr. Radu Ilas, Emilia Corbu. In schimb a ajuns sa publice in Rost fosta propagandista comunista Sanziana Pop. Compromisurile cer compromisuri.
Cred ca era nevoie aceasta punere la punct. Dumnezeu stie insa munca dumneavoastra in realizarea acestui proiect si va va rasplati pentru dragostea si competenta pusa in realizarea lui.
Nu de rasplata e vorba. Dumnezeu m-a rasplatit destul. Si la revista aceea au fost si alti colaboratori mai buni decat mine care au plecat. E vorba de atitudine. Fireste ca mie imi este simplu sa vorbesc de moralitate. Publicarea unei reviste implica fonduri pe care doar Claudiu stie cum le face rost. Probabil, greu. Nu stiu. Dar nu castiga nimic atribuindu-si proiecte la care au fost doar parteneri si care printr-o anumita situatie au ajuns sa le preia singuri.Repet, revista in sine este o realizare necesara cu care se pot lauda.Si care va ramane. Cat va fi de interesanta si curata este alegerea lui Claudiu.
Aveti sansa de a fi respectata, inca. Amintiti-va cam care e atitudinea (cel putin condescendenta) pe care domnii o practica in Romania fata de doamnele care prezinta competente intelectuale. Si daca ai reactie, ti se raspunde ca esti nelalocul tau.
Doamnele arheolog sunt mai altfel. Se spune ca si un sarpe moare daca le musca.
Este jenant, nu stiam de aceasta situatie. Sunt un alt istoric c are, dupa o colaborare aproape luna de luna, la revista Rost, neplatit, ma vad nevoit sa plec si sa rup relatiile cu aceasta publicatie, din cauza unei atitudini total deplasate a lui Claudiu fata de mine, despre care nu vreau sa comentez. Tot ce pot spune este ca am ramas cu un gust amar.
Eu nu sunt arheolog, ma ocup de secolul XX romanesc, dar cred ca si articolele mele, publicate continuu din iunie 2009 panha in august 2010 in rost, au contribuit la succesul acestei reviste. Ce am primit in schimb ? Nerecunostinta.
Daniel Focsa
Ceea ce se pare ca nu se intelege acolo este ca are de-a face cu intelectuali, nu cu pioni inregimentati intr-o organizatie. Eu nu am facut niciodata parte din Asociatia Rost (aveam, parca, o premonitie) dar am scris cu placere in aceasta revista care, desi destul de eteroclita, avea si parti interesante. Nu asteptam decat putin respect si… sa fiu lasat in pace. Nu s-a putut, am plecat. Si, dupa ce, pe numarul din iunie 2010, am reusit performanta de a publica nu mai putin de 3 articole, din care unul de vreo 11 pagini, acum, dupa doua luni, la momentul adevarului, mi se spune ca ar trebui ca eu sa fiu onorat de aceasta colaborare. Merci, sunt atat de onorat incat nu mai vreau sa aud de acesti oameni.
Daniel Focsa
Nu poate decat sa-mi para rau pentru dihonia intervenita intre niste oameni buni si dedicati unor scopuri nobile.
Nu as vrea sa intru in amanunte si nici sa le stiu.
Nu as vrea, totodata, sa judec pe nimeni.
As vrea sa spun tuturor celor care ati scris aici si pe care va citesc si urmaresc cu mare drag, decat atat :
"Uitati tot binele pe care l-ati facut si astfel va vor fi iertate voua toate relele".
Cred ca o "competitie" in sensul de "care este mai crestin ortodox" nu face altceva decat sa indemne pe toti la o spovedanie sincera despre pactul (capital) al mandriei.
Sa ma iertai ca am intervenit intre domniile voastre !
Doamne ajuta !
Eugen Badauta
Nu este vorba despre mandrie si nici despre competitia "cine este mai ortodox".
Este vorba despre lipsa de respect, de bun simt, de modestie, de apreciere si recunoastere a muncii ori talentului, de gratitudine – la anumite persoane care scot anumite publicatii, ce dau pe dinafara de patriotism si crestinism, dar nu cunosc reguli elementare de conduita fata de un colaborator.
Daniel Focsa
Stimate domnule Focsa,
Observ (de la primul comentariu)ca sunteti foarte suparat pe Claudiu.
Posibil sa aveti dreptate.
Am vrut numai sa subliniez ca nu repetand acest lucru (ingratitudinea lui CT)veti reusi "indreptarea pacatosului".
Nu as vrea sa intru in niciun fel de polemica cu dvs. si sa profit astfel de deosebita amabilitate a d-nei Corbu.
Eu nu judec si nu dau verdicte. Asta nu inseamna ca nu inteleg.
Din pacate citatul evanghelic de mai sus nu a fost inteles de dvs.
Citate exceptionale despre intelectualitate in general, chiar nu doresc sa vi le transmit. Le puteti gasi cu ususrinta in scrierile Sf.Nicolae Velimirovici.
Voi incheia cu multumiri pentru rabdare si rugamintea de a nu-mi mai raspunde. Va asigur ca v-am inteles.
"Sa intelegem pe cel care este in fata noastra in masura in care el e cinstit in fata Domnului si in ce masura inversunarea lui (daca este vorba de asa ceva), care ne doare, este provocata si de pacatele noastre." – Pr.Rafail Noica