O MIE ŞI UNA DE ZILE (IV)

COCONETUL IAŞILOR

Niciodată să nu spui într-un pelerinaj: am ajuns! Când mai aveam vreo 20 metri până la raclă şi credeam că am reuşit să trec peste toate limitele mele fizice şi morale, ce să îmi vadă ochii?! Mai aveam de înfruntat încă o barieră. Prostia şi vanitatea omenească personalizată, mai precis în carne şi oase, în zeci de feţe aşezate la o codiţă care mergea rapid şi care venea din partea opusă şirului de pelerini. Mai precis izvora necontenit din direcţia catedralei. Şi culmea culmilor, cei din codiţă aveau prioritate. Explicaţia dată prostimii care stătea de multe ore şi chiar zile la coada cea mare era că acelea erau delegaţii oficiale, oameni importanţi, pelerini din străinătate. Din câte am văzut, puţini aveau feţe de pelerini. Majoritatea erau nişte cucoane îmbrăcate elegant, coafate, dichisite şi pomădate însoţite sau nu de nişte domni asemenea lor. La un moment dat una din ele, cu pălărie, haină de blană, cizme fine a poftit şi ea să stea la coada pelerinilor vreo 10 m şi a coborât de pe scările catedralei exact în dreptul meu. Şi atunci am întrebat-o: Ce cauţi, doamnă? Aici e pelerinaj. Bătrânica asta în faţa căreia te-ai aşezat aşteaptă de 21 de ore. La cine crezi că o se uite Cuvioasa, la tine sau la ea? Bătrânica era ca din poveste. Stătea mică şi cocoşată, într-un balozai vechi şi cu o broboadă pe cap, de braţul unei nepoate. Auzindu-se subiect de dispută, s-a făcut şi mai mică. Ţoapa s-a tras puţin îndărăt dar tot a stat înaintea mea. Snobismul la fel ca şi cancerul te roade până în măduva oaselor. Este dificil de stabilit a cui e vina pentru derapaje atât de grave de la regulile milenare ale pelerinajului.
Dacă acei indivizi nu cunoaşteau noţiuni elementare cum ar fi aceea că cinstirea unui sfânt este diferită de pelerinaj, atunci popii care le înlesnea accesul ar fi trebuit să le spună frumos: Măi, femeilor, dacă aveţi evlavie la Cuvioasa o găsiţi aici tot anul, nu pleacă nicăieri şi vă închinaţi în fiecare zi. Dar acum e pelerinaj şi trebuie respectate regulile evenimentului. Este un lucru elementar nu doar de bun-simţ ci şi de educaţie creştină.
Doar că în boala cucoanelor snoabe a picat însuşi preşedintele Traian Băsescu. Pofta primarului de Romania de a merge la Iaşi chiar de ziua Cuvioasei, i-a costat pe pelerini exact 28 de ore de aşteptare. Pelerinajul practic a fost oprit pentru mai multe ore. Cei care aşteptau nu s-au mai putut mişca de pe loc. Pentru cei care nu ştiu regulile pelerinilor, trebuie spus că ei nu au voie să iasă din rând decât strict pentru necesităţi. Cei care ies în afara barierelor nu mai au voie să revină. Într-un an, după o noapte de aşteptare, am mers să ascult liturghia în faţa catedralei. Dar după aceea nu mi s-a mai permis accesul la coadă. Şi m-am întors acasă, fără nici un folos.
Prezenţa lui Băsescu la Iaşi chiar în ziua pelerinajului nu era justificată decât de raţiuni electorale. Atât! Dacă ar fi avut evlavie ar fi mers înainte cu câteva zile când se aştepta cel mult o oră. Dar a venit atunci când pe străzile Iaşului erau blocaţi sute de mii de oameni. Prezenţa lui acolo a fost o insultă pentru toţi, a picat prost, prost, prost de tot, în condiţiile în care oamenii aceia aşteptau deja de peste 20 de ore. Dacă mitropolitul de Iaşi, actualul PF Daniel, ar fi avut ,,sânge în vine,, ar fi trebuit să îi spună cum stau lucrurile cu pelerinajul. Că acolo oamenii trăiesc o experienţă mistică şi nu una electorală. Cuvioasa nu face prezenţa şi nu s-ar fi supărat dacă preşedintele ar fi ajuns când treburile statului îi dădeau puţină pace. De atunci mi-am zis : asta nu-i de-al nostru! Iar opinia că individul nu are pic de respect pentru creştini s-a confirmat şi anul trecut când a refuzat organizarea unui referendum solicitat de un milion de creştini, privitor la actele biometrice. De unde se vede că şi pe el ca şi pe cucoanele slabe de înger, îi trimisese Aghiuţă la Iaşi, să facă pe cuvioşii. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *