de Ilinca Damian
Pentru ca traim in secolul confortului suprem, ni se pare normal sa asiguram aceleasi conditii oriunde mergem. Astfel, parchetul, geamurile de termopan, gresia, faianta, varul lavabil, mobilierul ultramodern si functional, masina de spalat, calcat, uscat (in viitor si mestecat) devin parte integranta a vietii noastre si avem impresia ca fara ele nu se poate supravietui.

Dar ce se intampla cand aceste elemente ajung in biserici? Nimic deosebit. Oamenii din consiliu si parohie sunt fericiti. Ce se intampla cand ajung in biserici monument istoric? Incalcarea multor reguli si un atac sustinut asupra retinei multora care inteleg ca o coloana brancoveneasca zidita in termopan nu e de bine.

E o noua moda in Bucurestiul scump si drag: sa pui termopane in pridvoarele bisericilor cu varsta cuprinsa intre 300 si 400 de ani. Oamenii cu ideea sunt de obicei parohia, care considera ca se moare de frig in pridvor. Dar cine vine la biserica sa stea in pridvorul ala mic si amarat cand are o ditai biserica la indemana? Tine parintele slujba in pridvor? Traim in Siberia incat cand iesi din biserica sa faci hipotermie daca nu esti atent?

Oare daca parohia l-ar vedea la slujba pe parinte, peste vesmintele preotesti avand geaca de fas (intr-o culare stridenta) sau de piele (eventual cu tinte in spate), pe motiv ca e confortabil si la moda, ce ar zice? Evident s-ar uita cu ochii iesind din orbite si cu gura cascata. Si noi ne-am uita la fel. Toata lumea ar fi oripilata. Pentru ca asta ar insemna ca parintele a luat in deradere reguli valabile de sute si sute de ani, care isi au sensul lor si care au devenit cutume in timp.

Dar, ei bine, sa pui geam termopan pe un monument artistic si istoric, care exprima sinteza culturala si punctul cel mai inalt atins in arhitectura, arte si tehnica la momentul respectiv si o treapta in evolutia acestora in timp, oare nu e la fel de strigator la cer?

Trecand de la morala la realitate, ce este un pridvor?

Exonartexul sau pridvorul este o incapere ce precede nartexul (pronaosul) in bisericile ortodoxe. Poate fi inchis sau deschis, prevazut in acest din urma caz cu stalpi sau coloane.

In Tara Romaneasca are loc o usoara trecere de la pridvoare inchise la cele sustinute de coloane. Acest mod de creare a unui spatiu deschis este preluat din arhitectura bizantina.

Mai intai, pentru crearea unui pridvor deschis se folosesc coloanele masive, greoaie, din zid sau arcadele sapate in zidarie. Exemple de acest gen apar la ctitoriile lui Matei Basarab (domnitor al Tarii Romanesti intre 1632 si 1654). Arnota, necropola domneasca, Strehaia, sau Plataresti sunt exemple tipice pentru coloane din zidarie. Deasemenea, vechea Biserica Sf. Dumitru din Craiova, reconstruita de Andre Lecompte de Nouy, avea doar deshideri in forma de ferestre, fiind infundat. Caldarusani avea initial coloane masive din zidarie, dar pridvorul a fost modificat in 1778 si ulterior inchis cu geamuri.

Dupa Matei Basarab, domnitorii Cantacuzini preiau si sintetizeaza diferite elemente de arhitectura, realizand trecerea de la arta lui Matei Basarab la cea a lui Constantin Brancoveanu. In timpul lui Serban Cantacuzino este ridicata Manastirea Cotroceni (1682), atunci in satul omonim, iar astazi distrusa (cu biserica recent reconstruita), pe locul unde este actuala Adminstratie Prezidentiala. In pridvorul bisericii apareau pentru prima data stalpi zvelti de piatra, ce dau un aspect mai aerisit si elegant constructiei. Apoi, stalpii de piatra sunt preluati si pentru constructia Bisericii Doamnei(1683) din Bucuresti, ctitorie a sotiei lui Serban Cantacuzino, doamna Maria.

Pridvoarele pe coloane din piatra ating apogeul in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu (domnitor al Tarii Romanesti intre 1688 si 1714), perioada in care se cristalizeaza arta brancoveneasca. Acum, coloanele sunt sculptate in piatra si nelipsite din ansamblurile arhitectonice ale domnitorului, fie ele lacase de cult sau ansambluri arhitecturale laice, devenind ca o marca a stilului brancovenesc.

Asadar, crearea pridvorului deschis a insemnat evolutie a arhitecturii, preocupari estetice si artistice, sinteza a elementelor preluate, incetatenirea unui stil.

Iar astazi, dupa cateva sute de ani, pentru ca geamul termopan si-a incetatenit si el statutul de simbol al confortului suprem, foarte multe pridvoare de biserici isi pierd eleganta si aerisirea dobandite cu greu, in virtutea aerului caldut.

Ce-i drept, astazi pridvorul deschis poate sa cada foarte usor prada vandalismelor, este un spatiu neasigurat, iar daca exista pictura murala, aceasta se deterioreaza mai repede, si intr-adevar, este mai racoros datorita curentilor de aer formati in interior. Dar toate aceste probleme pot fi rezolvate si in alte feluri. Oricum, pustimea frustrata de Bucuresti poate vandaliza si geamul termopan, iar cat despre pictura murala, in Moldova sunt arhicunoscute bisericile cu pictura exterioara care a rezistat in timp, nu e cazul sa ne preocupam de un perete cat de cat protejat. Cat despre spatiul racoros, sa fim seriosi, nimeni nu sta in pridvorul bisericii mai mult de 10 minute.

Acest articol este o introducere la seria „Termopane in pridvoare”, in care vor fi prezentate biserici vechi din Bucuresti care au primit acest accesoriu.

Surse de informare:

Cantacuzino, I. G. – Mănăstirea Cotroceni , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968

Dragut, Vasile, Sandulescu, Nicolae – Arta Brancoveneasca, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1971

Dragut, Vasile – Dictionar Enciclopedic de Arta Medievala Romaneasca Ed Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976

Florea, Vasile – Istoria Artei Romanesti, Ed. Hyperion, Chisinau, 1991

Veniamin Nicolae – Ctitoriile lui Matei Basarab, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982