DOBROGEA CRESTINA, DOBROGEA MARTIRA (V)




(foto:Emilia Corbu)

DUROSTORUM

Antica cetate romana a Durostorumului isi imparte azi vestigiile intre doua tari. In Romania, comuna Ostrov, sunt cercetate o parte, iar la Silistra (Bulgaria) cealalta parte. Etimologic, Silistra mosteneste numele cetatii antice. Imi place sa ma plimb prin Silistra desi micul oras de pe Dunare si-a schimbat mult din aerul balcanic ce il consacrase. Doar Muzeul de Etnografie si stradutele din jurul lui, cafeneaua din centru si vestita cetate Medgidtapia de pe deal, mai amintesc de el. Muzeul de Arheologie pastreaza insa o colectie foarte bogata de piese din anticul Durostorum. Va trebui sa o vedeti cel putin o data. In cetate se aflau basilici, din care unele foarte mari, asa cum dovedesc ruinele uneia dintre ele si asa cum se poate vedea si fotografia alaturata. De aceasta cetate se leaga martiriul Sf. Emilian, fiul prefectului de Durostorum.


Cercetări arheologice

Din site-ul dedicat cercetarilor din cetate, citam:
,,Încă din secolul al XIX-lea, în tot perimetru oraşului Silistra, au fost sesizate de către marii învăţaţi ai vremii, existenţa unor ruine (antice şi medievale). Interesul pentru aşezarea antică de la Durostorum a crescut odată cu descoperirea unor inscripţii, care vorbesc despre statutul juridic al aşezării şi datorită faptului că acestea atestă un caz unic în Imperiul Roman, în care o aglomeraţie de tip canabae poartă gentiliciul imperial de Aelia.

Investigaţiile arheologilor bulgari, întreprinse în ultimii 50 de ani în perimetrul Silistrei, au dus la descoperirea, în partea estică a oraşului actual, a unui castru de mari proporţii, precum şi a unor terme. Cercetarea sistematică a acestui castru s-a desfăşurat între anii 1972–1979, fiind dezvelite zidul meridional de incintă al castrului, zidul occidental, unele clădiri interne şi două turnuri de control. Castrul legiunii a XI-a Claudia însumează 19 ha. Este de presupus că structurile de locuire descoperite la nord de castru (o clădire termală şi alte câteva clădiri a căror utilitate nu se cunoaşte) aparţin canabae-lor aferente castrului. Din păcate, cercetările arheologice din Bulgaria nu au adus lămuriri în ceea ce priveşte amplasarea tuturor structurilor romane cunoscute de noi din inscripţii. Dacă în ceea ce priveşte castrul (al cărui plan a putut fi reconstituit în urma cercetărilor) lucrurile sunt uşor mai clare, în ceea ce priveşte amplasarea canabae-lor şi a municipiului, datele arheologice de care dispunem sunt insuficiente până în momentul de faţă.

Într-o zonă aflată la circa 2–2,5 km aval de castru, pe teritoriul României, în secolul al XIX-lea, a fost semnalată existenţa unor ruine antice şi medievale. După câteva expediţii perieghetice, efectuate în secolul XX, s-a putut afla întinderea aproximativă a locuirii romane de aici. Perimetrul locuirii antice însumează o suprafaţă de aproximativ 24 ha, fiind situată paralel cu şoseaua Bucureşti – Călăraşi – Constanţa în dreptul km 132.100 (punct Ferma 4) . Începute în anul 1955, perieghezele efectuate pe malul Dunării în această zonă au pus în evidenţă mai multe vestigii arheologice (cuptoare, ziduri, morminte, fragmente ceramice diverse, fragmente arhitectonice, monede etc). În timpul perieghezelor şi ale cercetărilor sistematice care au urmat au fost repertoriate şi cercetate, parţial sau integral, un număr de 19 cuptoare de ars ceramică, teracote şi elemente de construcţie.

Cercetările arheologice efectuate în acest perimetru în perioada 1997–2007 au pus în evidenţă existenţa a cel puţin trei edificii, dintre care unul cu funcţionalitate termală. Edificiul termal, orientat SSE–NNV, cu o suprafaţă estimată de 500 m2, este compartimentat în şase încăperi, dintre care trei prevăzute cu instalaţie de hypocaustum. Starea precară în care se găsesc unele ziduri (uneori demantelate până la nivelul fundaţiei, fiind surprinse doar „amprentele” lor) ne împiedică deocamdată să stabilim elementele de planimetrie şi funcţionalitate ale edificiului. Cu toate acestea, investigaţiile efectuate au pus în evidenţă trei faze de funcţionare, stabilind clar limitele de sud, vest şi nord ale clădirii, iar spre vest a fost surprins un pavimentum (pe o suprafaţă de 72 m2), care, foarte probabil, făcea parte din palaestra edificiului terma.,,

In cetatea Durostorum insa s-a petrecut martiriul Sf. Emilian, in timpul apostatului imparat Iulian, in secolul IV. il redam asa cum e povestit in site-ul ,,Hristos este ortodox,,:
,,Din fericire, se cunoaşte actul său martiric, păstrat în latineşte şi greceşte, din care aflăm că era militar şi că era fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus. Acest act descrie pe larg martiriul său. Se spune că, după ce împăratul a dat edictul prin care creştinismul era interzis în tot imperiul roman, a fost trimis în Durostorum un oarecare Capitolin, “vicarul Traciei”, om “plin de înşelăciune şi cu mintea întunecată, doritor fiind încă şi de vărsare de sânge şi având mare râvnă pentru idoli”, ca să cerceteze dacă se mai aflau creştini. Ajungând la Durostorum, conducătorii cetăţii au jurat că toţi locuitorii “se închină zeilor noştri şi neîncetat la aduc jertfe cu toată cinstirea”. Bucuros de un asemenea răspuns, Capitolin a chemat la un ospăţ pe toţi dregătorii din cetate. Dar pe când petreceau ei, tânărul Emilian “privind împrejur şi văzând timpul potrivit ca să câştige cunună vieţii celei de sus, fiindcă se socotea creştin nu numai în faţa lui Dumnezeu şi a îngerilor, ci şi a oamenilor şi dorind ca lucrul acesta să fie arătat tuturor a intrat în templul păgân din cetate şi cu un ciocan de fier a distrus statuile zeilor, adică idolii, a răsturnat altarele şi jertfele puse pe ele, apoi a ieşit nevăzut de nimeni”.

Un slujitor al lui Capitolin văzând cele ce s-au întâmplat în templu, l-a înştiinţat de îndată. Plin de mânie, a poruncit să fie găsit vinovatul. Atunci slujitorii lui au văzut trecând prin faţa templului un ţăran oarecare, pe care socotindu-l că este făptaşul, l-au prins şi l-au bătut. Dar Emilian, văzând că este chinuit un om nevinovat în locul lui, s-a predat singur acelor slujitori, mărturisind că el este vinovat pentru cele săvârşite în templu. Doi soldaţi l-au arestat de îndată, în ziua de 16 iulie 362, ducându-l înaintea lui Capitolin, care l-a supus unui interogatoriu. Fiind întrebat care îi este numele, el a răspuns: “Daca mă întrebi de numele meu obişnuit, mă numesc Emilian; dacă, dimpotrivă, căutaţi numele meu cel desăvârşit, atunci socoteşte-mă a mă numi creştin”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *