ADAMCLISI

Cine nu a vizitat inca cetatea Adamclisi, sa o faca! Desi drumul, ca mai toate din Dobrogea, nu este grozav, efortul se merita. Veti afla una dintre cele mai frumoase cetati romano-bizantine cu vestigii din mai multe epoci istorice, porti, turnuri, strazi antice, edificii si basilici. Cercetata de unii dintre cei mai mari arheologi romani: Grigore Tocilescu, Vasile Parvan, Gh.Murnu, Ion Barnea, cetatea ramane un reper pentru epoca romana si romano-bizantina.

Nu departe de cetate se afla Monumentul Tropaeum Traiani ridicat de imparatul Traian pentru comemorarea bataliei impotriva getilor, parte a primul razboi daco-roman (101-102). Lupta a fost crancena. Pierderile pentru romani au fost atat de mari incat imparatul si-a rupt mantia pentru a lega ranile soldatilor. Getii aliati cu bastarnii s-au luptat pe moarte si pe viata. Pentru infrangerea lor au fost dispuse trimiterea de intariri care au sosit pe Dunare. Atacarea Daciei dinspre Dobrogea era imposibila. Poate nu intamplator urmatorul atac l-au planuit pe la Drobeta Turnu Severin, chiar daca acolo lucrarile de genistica au fost mult mai ample (podul, drumuri, defrisari).

Dar sa revenim in cetate unde, in Basilica Simpla, s-au aflat moastele a cinci martiri din secolul III, a caror nume nu s-au pastrat.

Despre ei aflam mai multe de aici:
Numele sfintilor au fost ignorate

Ramasitele pamântesti ale celor patru sfinti au fost descoperite în 1971 de catre marele specialist în arheologie crestina, Ion Barnea, în vremea în care acesta conducea sapaturile arheologice la Adamclisi. El a sapat în Bazilica numita Simpla, unde a gasit osemintele a cinci barbati. Si-a dat seama imediat ca e vorba de martiri, fiind cunoscut obiceiul crestinilor din primele secole de a îngropa trupurile martirilor sub altarul bazilicilor. În epoca se considera ca orasele care aveau moaste de martiri erau protejate de molime si mai ales de invaziile migratorilor. Alexandru Barnea, fiul lui Ion Barnea (în prezent sef al santierului de la Adamclisi), considera ca cei cinci crestini au fost martirizati cel mai probabil pe la sfârsitul secolului III, la Adamclisi sau în alta parte, iar corpurile lor au fost aduse mai târziu si depuse în cripta. În momentul descoperirii, tavanul criptei era prabusit peste oasele martirilor, care, desi în pozitie anatomica, se amestecasera cu moloz. Din acest motiv, în prezent este aproape imposibila identificarea persoanelor. În cripta a fost gasita o inscriptie cu numele celor cinci martiri, din care se mai pastrau doar doua litere, în limba greaca. “În momentul descoperirii, inscriptia ar fi putut fi întregita, astfel încât sa aflam numele persoanelor, însa numai prin folosirea unor metode sofisticate. Din pacate, în perioada respectiva metodele folosite erau unele primare, iar sistemul comunist nu avea nici un interes sa popularizeze un astfel de subiect”, ne-a povestit Alexandru Barnea.

Comunistii au ascuns moastele zeci de ani

Dupa descoperire, moastele au fost duse la Centrul de Cercetari Antropologice al Academiei Române din Bucuresti, pentru a fi studiate. A fost, mai curând, un demers strict stiintific, în spatele caruia se ascundea adevarata intentie a autoritatilor: sa pastreze oasele, dar sa omoare povestea ce s-ar fi putut crea în jurul lor. De aceea, osemintele martirilor au fost aruncate în depozitul institutului. “Am studiat oasele la putin timp dupa descoperire. E vorba de cinci indivizi care fac parte din aceeasi categorie socio-profesionala, probabil soldati, mai tineri de 30 de ani. Oasele sunt amestecate si nu pot fi separate astfel încât sa fie atribuite fiecarei persoane în parte. În mod cert e vorba de martiri, caci oasele lor poarta urmele unor chinuri teribile”, ne-a declarat profesorul Nicolae Miritoiu, angajat al Centrului de Cercetari Antropologice al Academiei Române. Cercetatorul a studiat aceste relicve si chiar a participat la redactarea unei lucrari despre descoperirile de Tropaeum Traian, din care reprezentantii cenzurii de stat au scos capitolul despre moaste. Cenzura sistemului comunist avea însa si scapari, astfel încât Miritoiu a reusit sa publice acest capitol în revista de specialitate a Muzeului de Istorie si Arheologie Constanta, “Pontica”. Profesorul Miritoiu ne-a decalarat ca pâna si sefii lui de la Academia Româna l-au sfatuit sa uite de moaste.

Manastirea Sfântul Filip, noua casa a martirilor

Arhiepiscopul Tomisului a aflat de istoria moastelor de la Adamclisi si a reusit sa le aduca la Constanta. Reprezentantii Arhiepiscopiei considera ca martirii de la Adamclisi, alaturi de sfintii mucenici de la Niculitel si de cei de la Halmyris, sunt dovada unei intense vieti crestine în vechea provincie Scythia Minor, actuala Dobroge. Cele cinci racle cu moaste sunt pastrate la Manastirea Dervent, pâna când vor fi terminate lucrarile la biserica Manastirii Sfântul Apostol Filip (pe un deal din vecinatatea Cetatii Adamclisi), unde vor fi depuse.