Nu e cazul să trec în revistă opiniile pro şi contra cu privire la persoana şi mai ales ,,creaţia,, lui H.R. Patapievici. Nu mă privesc. Filosofia vorbei goale, a subiectului fără realitate şi a realităţii fără subiect, mă lasă rece. Că pe această filosofie se întemeiază o adevărată mafie culturală, e un subiect de care nu avem timp aici.
Mă intrigă însă situaţia în care un individ, care vorbeşte despre sine la persoana a III-a, se crede un călugăr laic (1), se consideră un intelectual de elită şi se prezintă ca atare, director al ICR, se pune în situaţia de a presta servicii oneroase, de răspândac internaţional a unei minciuni, cu scopul declarat de a apăra un gen de onoare a preşedintelui Băsescu, în condiţiile în care acela avea deja sacii în căruţă şi mâna pe bici. Doar de onoare nu avea vreme. Prestaţia a fost mizerabilă. Imaginea creată, pe măsură. Patapievici ar trebui, cu coada între picioare, capul între umeri, şi umerii langa urechi, să-şi scrie frumuşel demisia şi să ne lase. Ne-a făcut de râs a nu ştiu câta oară.
Ca să ne explicăm ,,scandalul H.R. Patapievici,, trebuie mai întâi să avem o imagine coerentă a culturii româneşti. Or, cea mai apropiată comparaţie şi plastică viziune poate fi aceea a lumii păsărilor. O lume în care convieţuiesc cele mai diferite specii, de la cele pe cale de dispariţie (vulturii înălţimilor, corbii regali) până la casnice găini, papagali, ciori şi gureşi vrăbioi.
Doar că, lumea culturală a păsărilor se află într-o Românie, ca o baltă seacă, plină de crocodili. Tot poporul stă pe insuliţe. De sărbători, mai trec de la unii la alţii, cu mare teamă şi cu greutate. Crocodilii devorează periodic ceva sau pe cineva şi le rămân resturi între dinţi. Nasol! Nu poţi zâmbi amantei, nu poţi da interviuri, nu e sănătos. Dacă-ţi cad dinţii, gata, s-a zis cu viitorul tău! La asta sunt buni nagâţii. Specie neameninţată de nimeni, în perfectă stare de conservare, mici şi oportunişti, leneşi şi agresivi, nagâţii curăţă resturile dintre dinţii crocodilului. E o simbioză perfectă! Aşa se face că dihăniile îşi păstrează sănătatea şi imaginea şi micile orătănii se hrănesc mult şi bine.
In România, crocodilii au pus mâna pe putere. Şi aşa au ajuns nagâţii, elită intelectuală. Fiecare crocodil are nagâţii lui. Şi inteligenţa păsărelelor asta este, să stea pe capul celui mai ghiftuit şerpălău. Asta i-a învăţat nagâţii comunişti pe odraslele lor, elita de azi. Şi nagâţul şef de la ICR, văzând cum crocodilului cel mare după ospăţul electoral, i-a rămas coada contra-candidatului între dinţi, s-a repezit cu zel să fie primul şi din grabă, nebăgare de seamă, a ciupit din… altă parte. Aşteptăm cu interes deznodământul. Dar, ne bucurăm nespus de întâmplare. De mult aşteptam să ciuguleasca aiurea. Era un nagâţ orb ca un liliac. Pentru profesioniştii din cultură, trăitori la înălţime, prestaţiile nagâţilor sunt… divertisment.

Gheorghe Fedorovici aduce o completare aici.

Nota>
(1) HRP a afirmat despre sine inr-un interviu dat in 2008, ca are o viata de calugar laic si explica el adica,, o viata hartuita,,. Atata vede el in calugarie. Ingusta viziune!