NAGÂŢUL CULTURAL


Nu e cazul să trec în revistă opiniile pro şi contra cu privire la persoana şi mai ales ,,creaţia,, lui H.R. Patapievici. Nu mă privesc. Filosofia vorbei goale, a subiectului fără realitate şi a realităţii fără subiect, mă lasă rece. Că pe această filosofie se întemeiază o adevărată mafie culturală, e un subiect de care nu avem timp aici.
Mă intrigă însă situaţia în care un individ, care vorbeşte despre sine la persoana a III-a, se crede un călugăr laic (1), se consideră un intelectual de elită şi se prezintă ca atare, director al ICR, se pune în situaţia de a presta servicii oneroase, de răspândac internaţional a unei minciuni, cu scopul declarat de a apăra un gen de onoare a preşedintelui Băsescu, în condiţiile în care acela avea deja sacii în căruţă şi mâna pe bici. Doar de onoare nu avea vreme. Prestaţia a fost mizerabilă. Imaginea creată, pe măsură. Patapievici ar trebui, cu coada între picioare, capul între umeri, şi umerii langa urechi, să-şi scrie frumuşel demisia şi să ne lase. Ne-a făcut de râs a nu ştiu câta oară.
Ca să ne explicăm ,,scandalul H.R. Patapievici,, trebuie mai întâi să avem o imagine coerentă a culturii româneşti. Or, cea mai apropiată comparaţie şi plastică viziune poate fi aceea a lumii păsărilor. O lume în care convieţuiesc cele mai diferite specii, de la cele pe cale de dispariţie (vulturii înălţimilor, corbii regali) până la casnice găini, papagali, ciori şi gureşi vrăbioi.
Doar că, lumea culturală a păsărilor se află într-o Românie, ca o baltă seacă, plină de crocodili. Tot poporul stă pe insuliţe. De sărbători, mai trec de la unii la alţii, cu mare teamă şi cu greutate. Crocodilii devorează periodic ceva sau pe cineva şi le rămân resturi între dinţi. Nasol! Nu poţi zâmbi amantei, nu poţi da interviuri, nu e sănătos. Dacă-ţi cad dinţii, gata, s-a zis cu viitorul tău! La asta sunt buni nagâţii. Specie neameninţată de nimeni, în perfectă stare de conservare, mici şi oportunişti, leneşi şi agresivi, nagâţii curăţă resturile dintre dinţii crocodilului. E o simbioză perfectă! Aşa se face că dihăniile îşi păstrează sănătatea şi imaginea şi micile orătănii se hrănesc mult şi bine.
In România, crocodilii au pus mâna pe putere. Şi aşa au ajuns nagâţii, elită intelectuală. Fiecare crocodil are nagâţii lui. Şi inteligenţa păsărelelor asta este, să stea pe capul celui mai ghiftuit şerpălău. Asta i-a învăţat nagâţii comunişti pe odraslele lor, elita de azi. Şi nagâţul şef de la ICR, văzând cum crocodilului cel mare după ospăţul electoral, i-a rămas coada contra-candidatului între dinţi, s-a repezit cu zel să fie primul şi din grabă, nebăgare de seamă, a ciupit din… altă parte. Aşteptăm cu interes deznodământul. Dar, ne bucurăm nespus de întâmplare. De mult aşteptam să ciuguleasca aiurea. Era un nagâţ orb ca un liliac. Pentru profesioniştii din cultură, trăitori la înălţime, prestaţiile nagâţilor sunt… divertisment.

Gheorghe Fedorovici aduce o completare aici.

Nota>
(1) HRP a afirmat despre sine inr-un interviu dat in 2008, ca are o viata de calugar laic si explica el adica,, o viata hartuita,,. Atata vede el in calugarie. Ingusta viziune!

6 thoughts on “NAGÂŢUL CULTURAL

  1. Zise Corbu: "Nevermore!"

    Draga Emilia, nagatul e inocent, naiv (in acceptiune schilleriana). Nagatii astia ai nostri sunt niste nagati sentimentali (tot de la Schiller citire), plini de auto-compatimire, egotisti si dedublati. De aia si sunt orbi (lilieci): pentru ca nu se vad decat pe ei.

  2. Sugestiva fabula, orwelliana. Ma intreb insa daca nagitii din rindul elitei se orienteaza dupa crocodilul cel mai ghiftuit, cel mai barosan, sau dupa crocodilul dispus sa le accepte propunerile de meniu. Fiind, la o adica, dispus sa treaca si drept vegetarian. Macar de ochii lumii.

  3. Draga Gheorghe,
    Cercetarile arata ca prefera mereu sa stea pe capul celui mai ghiftuit crocodil, chiar cu riscul de a migra de la cel mai slab la cel mai tare. E vital pentru ei. Doar, meniul lor e acelasi cu al dihaniei careia ii scobeste dantura.

  4. Aveti dreptate. Insa eu am vrut sa spun ca nagitii culturali prefera o anumita specie de crocodil. Crocodilul "bun". Crocodilul cu fata umana.

  5. Stiu ca in Romania ultimilor 20 de ani s-a vandut bine ideea politica de ,,fatza umana,,. Tocmai pentru ca, dupa 50 de ani de comunism, singura grija era ca sa nu aratam ca o maimutza. Uneori ideile evolutioniste se incarneaza in oameni. Mai ales in cei care le servesc. Dar creationistii au dovedit ca nu se poate trece de la o specie la alta. Deci crocodilul va ramane cu fatza pe care o are pt. totdeauna, pana la judecata de apoi. Si nagatul stie asta. Nu isi face iluzii. Singura lui preferinta este sa se plimbe cu Volvo, nu ai vazut?

  6. pt. MP

    Nu am citit ce spune Schiller despre nagati si in ce context. Dar, cu siguranta, contextul istoric si habitatul pot produce modificari de comportament.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *