Se zice că un om care avea o nevastă natângă de tot, a plecat în lume să vadă dacă mai sunt şi proşti mai mari ca ea. Şi a constatat că prostia omenească este copleşitoare cantitativ dar şi calitativ. Odată a întâlnit două femei care se jeluiau cu foc, îşi rupeau părul din cap de necaz. Intrebate care-i baiul, femeile au zis:
Vezi pruncul ăsta din copaie?
-Il văd! zice omul;
-Ei bine, o să moară! zbiară ele;
-Cum aşa?
-Păi, aşa! Vezi, matale, drobul ăla mare de sare de pe sobă? Mâţa o să urce pe sobă şi fără să vrea o să atingă drobul care se va răsturna tocmai în capul copilului care o să moară! au zis, disperate, femeile.
Şi aşa, omul nostru a găsit că sunt muieri mai proaste ca a lui. Aşa cum găsesc şi eu că cei care impun o vaccinare obligatorie, indiferent care (sunt mereu altele noi), sunt proşti mai mari decât femeile din poveste. Şi aş îndrăzni să îi bănuiesc şi de lucruri necurate. De ce? Pentru că:
1) Nu ţin cont de coeficientul de întâmplare. Fiecare om e diferit, are o imunitate proprie, poate sau nu să facă o boala. Nu e obligatoriu ca toţi să se îmbolnăvească.Poate pisica nu se urca pe soba. Sau, poate nu loveste drobul de sare. Sau, de unde stii ca o mitza poate urni un drob de sare. Sau poate sa cada drobul, dar alaturi de copil. Sau, poate sa ii cada si in cap si nu-i face nimic.Au mai fost cazuri.
2) Imi încalcă dreptul la libertatea de decizie. Vaccinarea induce în fiecare om o formă uşoară de boală, dar destul de persistentă în aşa fel încât să producă anticorpi pentru acel agent potogen. Prin urmare, volens-nolens, dacă te vaccinezi, te îmbolnăveşti într-o anumită formă. Dar, de unde ştiu ei, cum reacţionez eu la boala X, chiar şi uşoară? Dar, poate nu mă îmbolnăveam deloc, de unde ştii că nu am o imunitate naturală la virusul cutare?
3) Prin vaccinări repetate, împotriva diverselor epidemii imaginare, organismul nostru face, fără să vrea, forme uşoare ale acelor afecţiuni. Creierul nostru, mai ales al copiilor este, însă, foarte sensibil. Unui copil i se impune uneori până la 10 vaccinări în primii ani de viaţă. Este foarte mult. Chiar sunt convinşi medicii, că acei copii s-ar fi îmbolnăvit de TBC, rujeolă, varicelă, tetanos, difterie, etc?
4) Dacă refuzi vaccinările nu ţi se eliberează avizul epidemilogic şi copii nu sunt primiţi în comunitate, adică în grădiniţă, tabere etc. Şi aici se ridică altă întrebare. Dacă un copil nu este vaccinat şi ceilalţi sunt, atunci doar el va face boala, în timp ce ceilalţi vor fi protejaţi de vaccinările pe care le-au făcut. De ce copilul nevaccinat nu este primit în comunitate? Nu există decât un răspuns. Vaccinarea nu produce efectul scontat. Atunci ce produce? Cu siguranţă, forme uşoare de boală. Cât de uşoare? Cu ce efecte? Nimeni nu ştie. A văzut cineva anticorpii după vaccinare?
5) Industria farmaceutică de azi a progresat atât de mult încât, cu siguranţă, deţine medicamentele necesare tratării unor viroze. De ce ne temem atât?

Dincolo însă de toate cauzele reale sau imaginare ale vaccinărilor obligatorii, se află însă o problemă reală a mentalităţii noastre contemporane. Lipsiţi de credinţa în Dumnezeu, oamenii se tem de boală şi de moarte. Aţi zice că exagerez. Deloc. Într-o societate în care planningul familial ucide milioane de copii nenăscuţi, pe motive de sărăcie, este ipocrizie să îl supui pe cel lăsat să traiască la zece mii de vaccinări, scumpe, ca nu cumva să se îmbolnăvească şi să moară. S-a constatat că oamenii morţi spiritual sau bolnavi sufleteşte se îmbolnăvesc mai mult şi de boli mai grele decât cei care se străduiesc să ducă o viaţă creştină.
Bolile sunt efectul păcatelor noastre şi ale strămoşilor noştri. Nu le putem opri prin campanii de vaccinare. Ci, prin trăirea în Hristos. Nu e uşor, dar e sigur.