In ziua de azi se scrie din ratiune, interes, la comanda, de sila, ura, neputinta. Rezulta, cel mult, o incropeala documentata, o injuratura savanta.
Eseurile lui Mircea Platon sunt cu totul altfel si au un singur numitor comun, sunt scrise cu sufletul, adica pasiune, dragoste, tristete. Incercand sa gaseasca echilibrul unei lumi dezaxate, autorul ne propune o balanta.