CUM SE DOARME PE BANII MINISTERULUI CULTURII? MULT ŞI PROFUND

Cel mai grăitor exemplu îl constituie Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Ialomiţa, a cărei directoare, profesoara de limba rusă, Păcală Elena stă de 10 ani pe acelaşi locşor cald şi nemeritat. Mai precis, doarme! Pe banii Ministerului Culturii dar şi ai investitorilor locali aşa cum reiese din situaţia de mai jos.
Situl arheologic Popina Blagodeasca, aparţinător de comuna Vlădeni şi aflat în domeniul public, cu o suprafaţă de 16 ha pe care se găsesc vestigiile a trei aşezări: neolitică, getică şi medieval-timpurie a fost concesionat pe o perioadă de 15 ani unui investitor italian care va cultiva acolo orez, adică o cultură inundabilă. Aşa că, în acest an situl arheologic a fost arat şi drumul de acces blocat. Cum s-a ajuns aici? Pentru că Direcţia nu a cerut niciodată Consiliului Judeţean Ialomiţa ca situl să fie scos din circuit agricol deşi era înregistrat în Repertoriul Arheologic Naţional cu codul 94802.03 şi beneficia de măsurile speciale de protecţie şi punere în valoare prevăzute de Legea nr. 422/18 iulie 2001, art.3, alin.c) publicată în MO nr. 938/20 nov.2006. Siturile pot fi concesionate în interesul acestora şi cu avizul Ministerului Culturii, aviz care în acest caz nu există şi nici nu poate fi acordat vreodată, având în vedere faptul că lucrările agricole au distrus şi distrug în continuare stratul cultural. Dealtminteri, principalul motiv pentru care am început cercetările în anul 2000, era tocmai gradul avansat de degradare al sitului. Lucrările agricole distruseseră toate complexele arheologice de suprafaţă, stratul arabil era plin de vestigii, eroziunea era aşa de mare încât materialele arheologice curgeau pe versanţii popinei şi grinduri.
In anul 2003, Popina Blagodeasca a fost concesionată firmei Transmim. Am adresat D.J.C.C.P.C.N. un memoriu înregistrat cu nr. 159/ 19.05 2003. Nu am primit nici un răspuns. Niciodată în cei 10 ani de când se lucrează acolo, Păcală Elena nu a catadicsit să vină măcar o dată la faţa locului să vadă despre ce e vorba. Au venit însă inginerii firmei Transmim care au constatat că acolo nu poate fi teren arabil. Plantele nu pot creşte în pietre şi cioburi. Au renunţat să mai cultive însă, firma a continuat să plătească impozit pe toată suprafaţa concesionată care includea şi situl arheologic.
Anul acesta situl a ajuns concesionat de firma S.C. Găină SRL, parteneri ai orezăriei Scotii. Alte arături, alte complexe de suprafaţă distruse. Am mers cu Poliţia de Patrimoniu la faţa locului. Direcţia pentru Cultură nu a mişcat un deget. A venit însă, la faţa locului, patronul italian al firmei care s-a angajat să nu mai cultive situl. Dar nu este dispus să plătească impozit pentru ce nu cultivă. Corect! Aşa că am început noi, muzeul, să facem demersurile necesare rezolvării situaţiei. Eu, personal, am întocmit adresa şi documentaţia necesară Consiliului Judeţean pentru scoaterea sitului din concesiune. Adică facem treaba Direcţiei. Treabă nefăcută de 10 ani.
Doar că aceasta nu este singura problemă a sitului. In Lista Monumentelor Istorice nu figurează tocmai aşezarea medieval-timpurie din secolele VIII-XI, singura dealtfel aflată în cercetare arheologică sistematică de 10 ani. Celelalte aşezări menţionate în listă, adică neolitică, getică, medievală de sec. XVI-XVIII au fost evidenţiate doar perieghetic (adică prin cercetări de suprafaţă fără ca să se facă vreodată săpături arheologice). Cum este posibil aşa ceva? Este. Direcţia pentru Cultură nu a fost capabilă să înregistreze în Listă aşezarea descoperită de mine în anul 2000.
In vara acelui an am mers pe teren să caut satul Blagodeşti, menţionat în documentele din secolele XVI-XVII, în cadrul unui studiu despre primele atestări documentare ale satelor ialomiţene. Am constatat că pe Popina Balgodeasca nu se afla nici o aşezare medievală târzie, în schimb se afla o aşezare medieval-timpurie. L-am invitat pe domnul profesor universitar dr. Ştefan Olteanu, pe atunci coordonatorul tezei mele de doctorat despre aşezările şi necropele medieval-timpurii, care mi-a confirmat situaţia şi m-a ajutat să încep primele săpături în regim de salvare. Stratul cultural medieval-timpuriu era deja afectat. De atunci, cercetările continuă în fiecare an cu rezultate remarcabile, publicate anual în Cronica Cercetărilor Arheologice. La cinci ani de săpături am organizat o expoziţie, la 10 ani vreau să scot prima parte a monografiei acelei aşezări.
Ei bine, în toţi aceşti 10 ani, Direcţia pentru Cultură nu a îndeplinit formalităţile pentru consemnarea în Lista Monumentelor Istorice a noii aşezări descoperite. Nu apare nici măcar într-un aşa zis Ghid al Monumentelor Istorice din judeţul Ialomiţa, publicat în 2007. Cartonat, cu foi cretate dar goale, color, ghidul plătit din banii Ministerului Culturii este o ruşine. Nu se consemnează nici măcar toponimele siturilor arheologice, element esenţial într-o descriere, sinonim cu numele unui om.Vedeţi pagina afişată!
Asemenea situaţii incredibile se datorează unui cumul de factori de a cărei analiză nu am timp acum. Cert este că, o Direcţie compusă dintr-o profesoară de limba rusă, unul de franceză, o secretară, un şofer şi două contabile este inutilă din însăşi structura profesională.
Insă dacă le spui acest lucru în faţă, te pomeneşti cu un lighean de zoaie în cap aruncat în presa locală, cum mi s-a întâmplat de multe ori. Eşti bombardat cu o troacă de minciuni.
Când, în acest an, Păcală Elena a fost demisă, tot judeţul a asistat la un spectacol penibil, care sfidează orice limite ale bunului simţ, nu mai vorbesc cultural. A acţionat Ministerul în judecată, a refuzat să părăsească biroul chiar şi când noul director care susţinuse examen venise la post. Până la urmă omul, cu bun-simţ, a renunţat. Ocupa biroul chiar şi când nu apărea în organigramă. S-a ţinut cu ghearele de calitatea de funcţionar public. A făcut un spectacol greţos. De ce Ministerul nu a trimis o comisie să analizeze concret activitatea directoarei în cei 10 ani de domnie? Ar fi văzut că nu există nici activitate ştiinţifică, nici publicistică, nici culturală, nimic. Şi, dacă vedem exemplul de mai sus, nici măcar administrativă.
Inţeleg că femeia nu are unde să lucreze dacă pleacă de acolo, că postul de vicepreşedinte al PSD Ialomiţa, de unde s-a cocoţat în vârful culturii nu mai e disponibil şi nici grade didactice nu prea are, dar asta nu mai e problema noastră. Nu e problema Ministerului Culturii. Acesta ar trebui să se ocupe de puţinii profesionişti care mai lucrează în domeniu, sufocaţi de cohorta de impostori cocoţaţi politic, pe care mai nou, trebuie să-i ţină în spate chiar şi în condiţiile crizei când şi cultura are parte de aşa zise concedii neplătite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *