Preambul
Fondul problemei- curajul anonimilor în trei paşi
De la un timp, pe anumite bloguri care se pretind ortodoxe, s-a încetăţenit practica de a comenta, ca anonim sau cu pseudonim, tot felul de chestioare. Asta a fost primul pas, aparent inofensiv.
Al doilea pas, a fost acela ca, prin aceste comentarii anonime, să fie atacaţi oameni, să se strecoare calomnii, bârfe sau şi mai rău să se ofere diverse scenarii cu privire la o situaţie. Toate sub masca dreptului la opinie liber exprimată.
Al treilea pas a fost de a considera această atitudine drept firească. Doar că, în realitate, Anonimul este un om care acţionează din ascuns, iar cel ce semnează cu pseudonim poartă o mască. Intervenţiile unor astfel de persoane sunt egale cu ale celor care, cu o cagulă pe faţă, dau buzna în viaţa ta şi te pun la zid.
Ultimul pas a fost făcut atunci când aceste persoane s-au amestecat în probleme arzătoare, importante şi care implică responsabilitate, cum este cel legat de proiectata Mănăstire de la Aiud.
Astfel de atitudine este incompatibilă cu viaţa creştină. De ce să ne ruşinăm de numele primit de la Dumnezeu?
Situaţia pe care au creat-o aceşti indivizi, pe zi ce trece mai mulţi, m-au determinat să răspund unui comentariu primit la postarea mea ,,De la comunicate la comunitate,,. Comentariul era semnat Sceptik. Fiind anonim, nu l-am publicat. Insă, Sceptik a considerat că l-am cenzurat şi prin urmare m-a atacat pe blogul lui Claudiu Târziu. Atunci nu am avut de ales decât să-i aflu identitatea pentru a-i răspunde. Şi, a dat Dumnezeu să-l aflu pe cel care postează, de mai bine de doi ani, cu pseudonimul Sceptik.
Stimate domnule Mihai Băcăuanu Sceptik,
Inainte de a analiza comentariul dumitale, pe scurt că nu am timp, doresc să precizez următoarele :
1) In postarea ,,De la comunicate la comunitate,, nu am atacat pe nimeni. De aceea, m-a mirat vehemenţa cu care am fost atacată.
2) Am afirmat că proiectul Aiud trebuie tratat ca oricare ctitorie istorică, în totală transparenţă.
3) Mi-am exprimat opinia, reieşită şi din titlu, că trebuie să trecem de la comunicatele seci, din care cel în cauză, avea o nefericită întocmire, la comunitate, adică la împreună conlucrare.
Din analiza comentariului dumitale reies următoarele:
1. Scepticul e ,,omul care ştie,,
Partea cea mai importantă este aceea că Sceptikul pare să fie în miezul problemei, că ştie multe:
,,S-a stabilit si se stie Cine va ridica, Cum va arata si Cine va participa, dar n-a fost nimeni interesat sa publice aceste lucruri, fiind preocupati s arunce cu noroi in stanga si-n dreapta. Ma mir de unde au atatea dejectii… In alta ordine de idei, o sa vorbesc cu IPS Andrei sa va trimita toate aceste informatii personal, ca sa nu va mai plangeti. E bine?,,
Raspunsul meu: Nu e bine, Sceptikule! Acolo nu va fi mănăstirea unor iniţiati, o mână de indivizi care ,,semnează,, anonim şi pun pumnul în gură oricui îndrăzneşte să vorbească. Dar, dacă e adevarat ce spui, atunci înţeleg că se lucrează în ascuns. De ce atâta taină? Ce se ascunde acolo? De ce atâta teamă? Dacă e ceva de la Dumnezeu, să nu ne fie frică de eventualii defăimători. Nu vor avea izbândă !
2) Atacul la persoana mea
Las cuvintele dumitale să vorbească:
,,Mai ales titlul articolului ar sugera “simplului ortodox” faptul ca sunteti o cunoscatoare, măcar in linii mari a problemei, adică a discutiilor pe marginea proiectului de la Aiud. Ceea ce nu sunteti. Poate vi se pare ca sunteti, cum li se pare si altora, doar pentru ca ati citit 2-3 comunicate, vreo 4-5 articole pe net si mai aveti una-doua informatii “din interior” (sau poate nu le aveti),,.
,,De destepti care sa dea solutii e plina lumea, insa lipsesc oamenii de rugaciune si de echilibru (echilibru definit prin el insusi, nu prin compromis). Desigur, dvs. va spuneti un punct de vedere, si desi vi-l contest, nu va contest dreptul a vi-l exprima.,,
,,Acum ati avansat in tagma formatorilor de opinie, prin abordarea directa, personala, care o presupune un blog (nu numai prin cartile publicate). Dar asta inseamna si responsabilitate. Limitati-va la ceea ce cunoasteti bine (istoria si ce mai e), iar daca vreti musai sa va pronuntati in ceea ce nu cunoasteti, ar fi mai bine sa o faceti intr-un mod mai putin autoritar. Pentru ca s-ar putea gasi altii care sa va ceara sa va probati autoritatea, iar in cazul de fata, nu cred ca aveti vreuna.,,
Raspunsul meu: La aprecierile de mai sus nici nu poţi răspunde. Nu mă justific în faţa nimănui. Nimic din lume nu mă mai sminteşte. Am pielea tăbăcită. Mă minunez doar decât tupeu dau câte unii dovadă. Poate că eu nu sunt îndreptăţită să vorbesc. Dar, tu eşti?
De aceea, mă revoltă orbirea ta, patima ta împotriva mănăstirii Petru-Vodă, prin care ai trecut, dar nu ai rămas. De ce? Aflu că acum ai fi la Cergău? Ce vânt nebun te poartă din mănăstire în mănăstire? Ce gând trufaş te face să vorbeşti în lume cu pseudonim, lepădându-te de numele creştinesc, când tu porţi haină monahală? Ce cauţi, frate, acolo? Ştiam că în mănăstiri se află oameni trimişi de Dumnezeu, trimişi de neputinţele lumii dar şi trimişi de satana. Aceştia din urmă sunt infiltraţi cu un singur scop, războiul din interiorul bisericii.
Fie ca Maica Domnului, in aceasta zi mare, sa te lumineze! Sa nu vezi raspunsul meu ca pe o cearta ci ca pe o cercetare.
Doamne ajută!
Emilia Corbu
8 septembrie,
Naşterea Maicii Domnului
Redau mai jos comentariul primit de la Sceptik pentru postarea ,,De la comunicate la comunitate,,
Stimata dra Emilia,
se pare ca sunt primul comentator al blogului dvs., drept pentru care unul din noi ar trebui sa se simta onorat 🙂
Ne raniti pe toti prin asemenea cuvinte…
E plina lumea de oameni “bine-intentionati”, inimosi, insetati de dreptate, dornici de marturisire s.a.m.d.. Cu parere de rau observ ca sunteti pe punctul de a intra in randul celor care confunda marturisirea cu bravura, pietismul cu evlavia si discernamantul cu impulsivitatea.
Mai ales titlul articolului ar sugera “simplului ortodox” faptul ca sunteti o cunoscatoare, macar in linii mari a problemei, adica a discutiilor pe marginea proiectului de la Aiud. Ceea ce nu sunteti. Poate vi se pare ca sunteti, cum li se pare si altora, doar pentru ca ati citit 2-3 comunicate, vreo 4-5 articole pe net si mai aveti una-doua informatii “din interior” (sau poate nu le aveti). Dvs. incercati o analiza obiectiva dpv istoric dar si dpv al unui credincios simplu. Intr-un fel poate v-as crede, insa litera ucide, duhul elibereaza. Nu orice fapta se judeca dupa niste tipare. E bine sa pornim de la ele, dar sa vedem si daca si cat le putem aplica.
In necunostinta dvs. fata de acest proiect, tin sa va informez ca lucrarile la Aiud nu pot si vor fi oprite. Doar taraganate/obstructionate din cauza unor alti indivizi, parte dintre ei facand constient acest lucru, parte involuntar, ca niste inconstienti ce sunt.
De destepti care sa dea solutii e plina lumea, insa lipsesc oamenii de rugaciune si de echilibru (echilibru definit prin el insusi, nu prin compromis). Desigur, dvs. va spuneti un punct de vedere, si desi vi-l contest, nu va contest dreptul a vi-l exprima. Chiar daca Sf. Apostol Pavel spune ca femeia, in Biserica, trebuie sa taca…
Dupa cum ati spus, exista o diferenta intre ctitor si ieraruh locului, iar dupa Canoane, cum le place multora sa judece, Ierarhul locului este mai mare decat ctitorul, pentru ca asa cum ati spus si dvs., conform DEX-ului, ctitorul sustine financiar, moral, etc ridicarea constructiei, insa constructia nu-i va apartine lui, in nici un fel. Plata si-o va lua de la Dumnezeu, asa cum Dumnezeu pe unii ii mustra, iar pe altii ii binecuvinteaza. Pe unii ii cearta iar altora rasplateste.
Asa ca vrand-nevrand, mai mare decat orice ctitor, este ierarhul locului, caruia, iarasi vrand-nevrand, ii surade ideea (mie personal imi displace, dar cum nu-s nici macar cleric, dapai ierarh) unei biserici-monument. Ca asa vrea el. Si el isi va lua plata/rasplata la randu-i, ca toti dealtfel. Iar el ca ierarh al locului nu a tolerat nu persoana Pr. Iustin, ci pe altii care vorbeau in numele lui, pe fata sau in ascuns. Si are acest drept. Daca are sau nu dreptate, e alta discutie, desi eu cred ca da, dar are acest drept, si deocamdata e-al lui, iar nimeni nu poate face nimic vizavi de asta.
Nu stiu ce va deranjeaza pe unii ca se face centru de studii la Aiud, pentru ca eu asa sceptic cum sunt, opinez ca nici biserica nu se va face, datorita vremii in care traim si datorita lipsei de fonduri, deocamdata insuficiente. Si sa nu uitam ca acest centru va fi doar o anexa a MANASTIRII, cu alte cuvinte, manastirea va prima. Va fi complex manastiresc in primul rand. Cu biserica, trapeza, chilii, si asa mai departe.
V-ati smintit de faptul ca semnatura Parintelui nu este prima. Ma rog, o fi si asta ceva grav, insa va asumati o parere ca si cum ar fi unanima: ” Atunci nu se adresează nouă.” Noua, cui? Eu cred ca ar fi bine sa va limitati la avorbi numai in numele dvs., mie spre exemplu imi convine ce zice. Si si eu sunt ortodox. N-am delegat pe nimeni sa vorbeasca in numele meu. Iar criteriile pe care emiteti judecati imi par, intr-o masura mai mica sau mai mare, subiective.
CONTINU A DOUA PARTE CA AM FOST LIMITAT:
Poporul de rand asteapta sa se inceapa CEVA la Aiud. Ceva, evident din cele promise c-au sa se inceapa. Lucrurile s-au pus de mult in miscare, dar vedeti dvs., nu mai suntem in vremea “stramosilor” sa vina Mircea si sa ridice mana, dand comanda. Acum e la putere Traian si birocratia inghite o mare bucata din zilele anului. Unde mai pui ca sunt unii care saboteaza din interior, iar asta nu e deloc putin lucru.
S-a stabilit si se stie Cine va ridica, Cum va arata si Cine va participa, dar n-a fost nimeni interesat sa publice aceste lucruri, fiind preocupati s arunce cu noroi in stanga si-n dreapta. Ma mir de unde au atatea dejectii… In alta ordine de idei, o sa vorbesc cu IPS Andrei sa va trimita toate aceste informatii personal, ca sa nu va mai plangeti. E bine?
In alta ordine de idei, va doresc succes in viata internautistica atentionandu-va, totodata, ca “ciuda” care v-a determinat sa igrosati randurile blogosferei, va poate urca pe anumite culmi sau va poate la fel de usor arunca in prapastii. Acum ati avansat in tagma formatorilor de opinie, prin abordarea directa, personala, care o presupune un blog (nu numai prin cartile publicate). Dar asta inseamna si responsabilitate. Limitati-va la ceea ce cunoasteti bine (istoria si ce mai e), iar daca vreti musai sa va pronuntati in ceea ce nu cunoasteti, ar fi mai bine sa o faceti intr-un mod mai putin autoritar. Pentru ca s-ar putea gasi altii care sa va ceara sa va probati autoritatea, iar in cazul de fata, nu cred ca aveti vreuna. Mi-a placut emisiunea de pe B1, si implicit contributia dvs.. As vrea sa cred ca spiritul de care ati dat dovada atunci va caracterizeaza si ca nu va sta in obisnuinta a deturna pe cineva, crezand ca dandu-i un branci il faceti sa alerge mai repede.
Si pentru a facilita comentariul pe blog va sfatuiesc sa dati posibilitatea si celor ce nu au conturi sa poate scrie. Asta daca vreti sa discutam… democratic, ca tot e la moda, nu?
Doamne-ajuta!
Tare! La multi ani!
Sa fie intr-un ceas bun, cu adevar!
Emilia