MARTIRI IN VIATA


Candela lucrata de parintele Arsenie Papacioc

MARTIRI IN VIATA

Denumirea ,,Destine de Martiri,, pentru expoziţia organizată anul trecut, mi-a prilejuit o discuţie cu un cercetător, coorganizator al expoziţiei, dealtminteri foarte bun specialist care susţinea că nu pot folosi termenul de ,,martir,, pentru o persoană în viaţă. Deşi i-am explicat etimologic şi istoric semnificaţia termenului, colegul rămânea neînduplecat. Am apelat la sprijinul unui teolog care găsise o altă explicaţie. In practica liturgică, atunci când sunt pomeniţi un grup mai mare de sfinţi, mărturisitori, martiri, se utilizează denumirea cu gradul cel mai mare, pentru a-i cuprinde pe toţi. Prin urmare titlul rămânea în picioare.
Ulterior şi Danion Vasile ne-a explicat, cu exemple, că nu toţi martirii au murit în timpul prigoanelor. Şi aşa este. In Proloage sunt menţionaţi numeroşi sfinţi care au supravieţuit prigoanelor şi care au continuat să ducă o viaţă creştină ireproşabilă, de sfinţenie. Ei pot fi numiţi martiri în viaţă.
Mai nou, citind ,,Scrierile,, lui Teodoret al Cirului, din secolul IV, aflu că la Întâiul Sinod al Bisericii, care a avut loc la Niceea, la iniţiativa împăratului Constantin cel Mare, pentru lămurirea ereziei ariene, Sinodul la care s-a formulat Crezul, au participat numeroşi părinţi ai Bisericii care erau ,,martiri în viaţă,, :

3.,,S-au adunat 318 arhierei…la vremea aceea erau mulţi care se distingeau prin harisme apostolice, iar mulţi purtau stigmatele Domnului Iisus pe trup, ca şi dumnezeiescul Apostol (Pavel).
4. Iacob al Antiohiei… a înviat morţi…apoi a făcut şi alte infinit de multe minuni…
5. Pavel episcopul Neocezareei a fost lovit de furia lui Liciniu: ambele mâini i-au fost legate, folosindu-se de aceasta fierul roşu, zgârcindu-se astfel şi omorându-le nervii de mişcare a articulaţiilor.
6. Altora li se scoseseră ochiul drept, iar alţii aveau genunchiul drept mutilat. In rândul acestora era şi Pafnutie Egipteanul.
Intr-un cuvânt se putea vedea aici ( la sinod) o mulţime de martiri strânşi la un loc.,,
(Teodoret Episcopul Cirului, Scrieri, II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a BOR, Bucureşti, 1995, p.39-40)

Prin urmare, Sf. Părinţi nu se temeau să folosească acest termen pentru mărturisitori încă în viaţă. Noi de ce ne temem?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *