Parintele Arsenie Boca impreuna cu familia parintelui Dumnitru Staniloae
CĂRAREA ÎMPĂRĂŢIEI de Arsenie Boca (Deva, 2006)
Mulţi dintre noi uităm că cel care poate fi numit, fără echivoc, părintele Filocaliei româneşti este Arsenie Boca. El a adus şi tradus primele manuscrise ale Filocaliei în româneşte, colaborând apoi cu părintele Dumitru Stăniloae. Tot el s-a îngrijit ca Filocalia apărută prin 1940 să ajungă şi la tinerii legionari deţinuţi în lagărul de la Galda.
Dar opera de căpătâi a părintelui Arsenie Boca, marcată de o inedită originalitate (dacă se poate vorbi de aşa ceva) se conturează în cărţile şi pictura sfinţiei-sale.
,,Cărarea Impărăţiei,, este, în opinia mea, o carte de apologetică (deşi unora pare de exegeza Vechiului Testament) scrisă în plină eră comunistă, direct în prigoana ce-l îndepărtase din altar, de mâna unui om care reuşeste să treacă dincolo de existenţa sa cotidiană şi aparent vorbind de lucruri vechi să actualizeze mesajul creştin. Sunt atinse ateismul, necredinţa, consecinţele neascultării de Dumnezeu. Ştiinţa este aşezată la locul ei şi rezultatele sale firave comparativ cu ştiinţa lui Dumnezeu, sunt interpretate din perspectiva biblică, aşa cum vedem în capitolul ,,Ereditate şi spirit,,.
,,Cărarea Impărăţiei,, este, în acelaşi timp, o carte profetică. Tâlcuind din învăţămintele regilor, profeţi dar şi din psalmi, Arsenie Boca reuşeşte să arate că orice răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (a se vedea prigoana comunistă) va fi pedepsită aspru. Vedem cum fapte petrecute acum câteva mii de ani pot vorbi celor de azi.
Dincolo de toate, un stil inconfundabil, direct, viu.
Inchei cu un citat simplu referitor la viaţă şi moarte, definitoriu poate pentru simplitatea şi profunzimea gândirii părintelui:
,, Trupul trăieşte dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oamenii care au într-înşii suflete vii şi sunt oameni care au suflete moarte . Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu,,. (Cărarea Impărăţiei, Deva, 2006, p. 314.)
Cu tot respectul fata de alegerile dvs.,ma simt datoare sa va atrag atentia ca acest cuvios ilarie aparut peste noapte,nu este decat o caricatura,o gluma de cea mai joasa speta a celor ce se autointituleaza atei,dar in realitate nu sunt decat niste jalnice maimutareli.
Spre exemplificare,aveti aici actul de identitate al asa-numitului cuvios ilarie:
http://faradumnezeu.wordpress.com/
Daca acel blog cu pricina este intr-adevar optiunea Dvs. si sunteti in cunostinta de cauza,va rog sa ignorati acest mesaj al celei care considera ca valorile sacre ale ortodoxiei nu au ce cauta langa non-valorile blasfemiatorilor ei.
Intr-adevar,viata este fantastica din multe puncte de vedere.
Draga Camelia,
Este adevarat ca nu il cunosc pe acest cuvios Ilarie si poate fi, asa cum spui dumneata, un escroc. Insa, la fel de adevarat este si faptul ca ortodoxia are nevoie de un dialog cat mai deschis cu credinciosii. Atunci cand voi constata ca da raspunsuri eronate, il voi sterge de pe blogroll. Pana atunci, merita o sansa. Si cel mai mare pacatos poate deveni ,,omul lui Dumnezeu,, prin pocainta. Doamne ajuta!
Draga Camelia,
Am citit si eu postarea diversionista de pe blogul fara Dumnezeu indicat de tine. Nu tine!
Daca era asa, atunci facea postarea chiar de pe blogul ,,credinciosii-intreaba,, pe care pretinde ca l-a deschis.
Iar maimutzoiului acela care tine blogul fara Dumnezeu sa-i cada in cap caramida adevarului, cand i-o fi lumea mai draga!
Imi permit sa revin deoarece am citit si acest scurt articol care mi-a mers la inima. Pe parintele Staniloae l-am cunoscut personal fiind prieten foarte bun cu Parintele Ilarion Felea , unchiul mamei mele , deci prieten de familie, sotia lui fiind prietena cu matusa mamei, vaduva Parintelui , Valeria Felea.
Dar ce m-a impresionat mult este faptul ca punctati asa de clar ca Sfantul Ardealului este de fapt si de drept parintele Filocaliei romanesti , afirmare pe care o respect pentru ca se intampla sa cunosc amanunte in acest sens.Indraznesc sa va cer permisiunea a publica articolul (cu numele dumneavoastra bineinteles si cu mentionarea sursei informatiei), pe un alt blog al meu , blog cu tematica crestin-ortodoxa. Astept cu nerabdare un raspuns,
Cristina David
Doamnă Cristina,
Sigur că puteţi prelua articolaşul care v-a plăcut. Nici nu este mare lucru. Sunt impresii directe în urma unei lecturi. Nu sunt nici finisate, nici prelucrate. Timpul nu îmi permite.
Cu drag,
Emilia